Un titlu care te face curios, m-a atras de cand l-am vazut. Am descoperit in carte exact aceste cuvinte descriind un gest de prietenie, prietenia cu Atti, care l-a marcat profund pe eroul principal, dar care pana la urma nu i-a fost benefica. Foarte bine scrie Andrei Dosa si ii admir sinceritatea cu care descrie stari sufletesti prin care a trecut, multe dintre ele greu de marturisit. Am regasit in carte parfumul anilor de dupa revolutie, am rezonat cu vieti de adolescenti in deriva, am admirat portrete de parinti (cel al mamei este minunat creionat). Cartea mai vorbeste despre conceptiile secuilor despre romani, despre criza din 2008 ( eu nu am perceput atunci situatia asa, am fost mai norocoasa, nu stiam ce drame au trait unii oameni). O carte foarte buna, o recomand.

Prima mea intalnire cu Mario Vargas Llosa si cu siguranta nu ultima… Controversat roman, fel de fel de discutii, cum ca din cauza ciudateniei care o caracterizeaza, nu este cu adevarat o poveste de dragoste. Povestea mi-a amintit de « Robie » a lui Somerst Maugham : o iubire obsesiva, aproape bolnava, dar totusi cat de frumos este sa fii iubit neconditionat, sa fii dorita si iertata, ca femeie, la nesfarsit. De aici deriva intensitatea sentimentului de iubire, chiar daca este unilaterala. Mi-au placut mult energia si naturaletea cu care povesteste Llosa si faptul ca se contureaza tablouri ale istoriei Peru-ului, ale atmosferei pariziene si londoneze. Remarcabil mi s-a parut felul in care au fost descrise starile lui Ricardo, foarte natural, l-am inteles, am empatizat cu el, chiar daca de cele mai multe ori imi venea sa ii spun ca este un fraier.😂 Savuroase dialogurile dintre « fata nesabuita » si « baiatul bun », au fost o incantare pentru mine !

Este povestea unui copil de 11 ani, Dzsátá, al carui tata este trimis la lagărul Canalul Dunăre – Marea Neagră. Umor amestecat cu tristete, fel de fel de nazbatii copilaresti purtand izul anilor din comunism, cartea are o profunzime ascunsa, dureroasa, melancolica. Mi-a placut mult felul de a scrie al lui Dragoman, cu fraze lungi, dar cursive, cu emotie si fantastic incorporate in arhitectura scriiturii.

O carte minunata !

O carte care merita citita. E ca o poezie stranie si trista !

O carte minunata, frumos scrisa, merita citita si recitita. Impresionant cum autorul a reusit sa construiasca naratiunea, facand o paralela intre semnificatiile Odiseei si relatia lui cu tatal sau. O carte scrisa cu dragoste, o carte de valoare.