Este un volum biografic bazat pe scrierile lui Mihail Sebastian. Acesta, inteligent, cu spirit critic, talentat, nu este totuși o persoană sclipitoare, carismatică, de aceea cititorului îi rămâne o senzație de așteptare nesatisfăcută. Există și fundalul istoric și social al primei jumătăți din secolul XX, apar și Nae Ionescu, Mircea Eliade și alți cunoscuți intelectuali ai epocii, astfel încât cititorul poate reconstitui atmosfera epocii.

Salman Rushdie este un scriitor flamboaiant, te aștepți la un exces de imaginație și culoare. Ca să înțelegi referințele intertextual, îți trebuie o cultură literară.și generală ca să înțelegi referințele, altfel.... Or, dacă ai această cultură, devine plictisitor pentru că devine previzibil.

Cine este Iuda? Cel care l-a iubit cel mai mult pe Isus, cel care l-a forțat pe acesta să-și împlinească menirea, să-și depășească frica. Personajul principal, student care-și pregătește disertația legată de percepția evreilor legată de Iuda, se confruntă nu doar cu bibliografia legată de subiect, ci și cu subiectul mult mai sensibil și mai actual al relațiilor dintre evrei și arabi în noul stat Israel. Dincolo de ficțiune, cititorul descoperă și aspecte istorice, atitudini diverse față de crearea statului Israel, respectiv perspective diferite asupra coabitării israeliano-arabe. Și bineînțeles, ingredientul secret al unui roman bun: iubirea. Tânărul student, ratând o relație potrivită ca vârstă din cauza imaturității afective, este fascinat și inițiat de o femeie matură. Iubirea, istoria și filosofia se împletesc astfel într-un roman echilibrat și atractiv.

Volum amuzant, care dovedește calitatea de fin observator și spiritul ironico-ludic al autorului. Este o lectură plăcută, mai ales dacă cititorul a trăit acele timpuri. Cititorul „călit” va surâde amuzat sau nostalgic, cititorul mai tânăr poate va crede că că este un soi de realism fantastic.

Este un roman palpitant din mai multe puncte de vedere. În primul rând este povesrea, bazată pe realitate, a unei vieți excepționale. Tânăra Devoireh, născută și crescută într-o comunitate hasidică ultraortodoxă, are dorința și curajul de a evada din acea lumea constrângătoare, misogină, inadaptată lumii în care trăim. Pentru cei cărora le place fresca socială, găsesc descrierea obiceiurilor din această comunitate restrânsă, retrânsă fizic într-o parte a Brooklin-ului, și restrânsă psihic și spiritual în respectarea unor cutume. Nu este vorba decât puțin despre adevărata spiritualitate, despre religie. Romanul arată cum persoane traumatizate de experiența Holocaustului își „închid” comunitatea în limitele vechilor norme, căci Holocaustul a fost o „pedeapsă pentru emanciparea evreilor”, crearea statului Israel este o provocare care va atrage din nou mânia divină. Care este rolul femeii într-o asemenea comunitate? Ființă de rangul doi, al cărei parcurs școlar e limitat în timp și în conținuturi, dar și educată în spiritul supunerii absolute. Singurul rol acceptat este cel de mamă cu numeroși copii, care să „înmulțească fiii lui Israel.”. Este comunitatea iertătoare și iubitoare, așa cum cere cel Atotputernic? Nu. Cei cu probleme fizice sau psihice, nesupușii, cei care nu se înscriu în limitele rigide, devin „nevăzuți”, un schelet în dulapul familiei când trebuie făcute alianțe matrimoniale. Romanul este un bun prilej de a reflecta asupra atitudinii noastre față de lume, față de comunitate, față de cei de lângă noi.

Ca și Mircea Eliade și Mircea Cărtărescu, Doina Ruști dă dovadă de o imaginație extraordinară în descrierea unui București magic. Realitatea istorică se împletește cu imaginarul și subiectivitatea, creând, ca și în celelalte scrieri, un alt fel de București. Se călătorește în cartierele bucureștene, dar și în timp. Personajele povestirilor se intersectează fără să știe, cititorul fiind astfel pus în situația de a zice: „Știam eu!”, „L-am mai întâlnit!”, „Uite și completarea!”. De la ce pornesc povestirile: de la un nume strigat pe o stradă, un nume, Cristian, care se înfiltrează în toate istoriile personajelor, de la o cămașă care preia trăirile celor din jur, de la sunete și culori care scot în evidență personaje extraordinare.

Se citește ușor, deși conține explicații științifice și reflecții asupra existenței, asupra locului nostru în lume. Călătoria este un pretext. Există o călătorie reală în jungla amazoniană, urmată de escale în junglele urbane ale Los Angelesului și ale Beijingului, fiecare dintre aceste dintre aceste spații dând ocazia rememorării unor episoade importante din trecutul autorului, respectiv dând ocazia biologului de a explica științific modul în care a evoluat lume, procesele chimice care ne fac să acționăm într-un anumit fel. Nu este o colecție de descrieri sentimentale, nu este o colecție de sentințe asupra valorii vieții. Este o călătorie în timp care prezintă evoluția ființelor vii, este o călătorie în interiorul reflexiv al unul tânăr om de știință.

Volum de proză scurtă, cartea reunește o diversitate de narațiuni în care recunoști sau bănuiești experiența personală a autorului. Autorul a mărturisit că urmărește emisiunea „Bravo, ai stilou!” din curiozitate lingvistăcă, or povestirea din deschidere este: „Bravo, ai stilou!”, de data aceasta prezentând o competiție posibilă între scriitori, în spiritul televiziunilor.Lumea presei este surprinsă și în alte piese. Cititorii poate își mai amintesc isteria „invadării” Angliei de către Români, vizita lui George Bush la București, iar acum au ocazia să audă o variantă comică, plauzibilă, a acestor evenimente. Autorul ne plimbă și printre galeriile sportive și prin lumea studentelor care oferă servicii erotice într-un ambajaj cultural academic. Este un realism comic în care recunoști societatea românească, dar fără încrâncenare. Oglinda pusă în fața noastră de Radu Parachivescu ne face să râdem, dar să ne și iertăm.

Este o carte care satisface în același timp curiozitatea celor interesați de istorie și pe a celor interesați de biografii. Biografia lui Corneliu Zelea-Codreanu se suprapune unor ani tulburi din istoria modernă a României. Autoarea nu dă cifre, nu enumeră sec niște cauze care au dus la ascensiunea mișcărilor de extremă dreaptă în România, ci descrie evenimente, atitudini umane, preferințe, temeri etc care au dus la apariția unor grupuri extremiste. Pe fondul general, istoricul familial al tânărului Codreanu, precum și ecuația personală dificilă îl fac pe acesta să adere la grupări extremiste, apoi să-și formeze propria Gardă de Fier. A existat o bază religioasă, au existat lecturi și modele occidentale, a exista un tată cu comportament violent și alți oameni bine situați în societate care l-au încurajat în direcția organizării și a comiterii unor acte violente.

Eseurile abordează probleme actuale și dure ale vremurilor noastre. Alienarea datorată mediului online, uniformazarea prin presiunea grupului, interpretările distorsionate pe care omul le dă unei realități care îl copleșește prin complexitatea ei sunt probleme abordate de autor. Face niște observații dure, pertinente, pe care le poți combate, dar cărora nu le poți refuza valoarea de adevăr. Pentru mulți, eseurile sunt ocazia de a afla ce se întâmplă în diverse țări legat de mediul online, de drepturile omului, de percepția asupra a ceea ce se întâmplă în lume. Pentru mulți e o ocazie de a reflecta asupra unor evoluții. Autorul nu să rețete, sfaturi, concluzii ultime, ci scoate în evidență felul cum evoluează lumea, cam prea repede, chiar sub ochii noștri.

Ironie fină la adresa realităților românești. Este un fel de Istorie hazlie a societății românești la toate nivelurile. Să folosim un loc comun: este o oglindă a românilor, situațiile luate în discuție fiind de notorietate sau atât de frecvente, încât îi poți spune autorului că „așa ceva puteam scrie și eu.” Radu Paraschivescu este un „bun de condei”, „limbă ascuțită”, „ochi de uliu” și încă n alte calități ale stilului și ale spiritului. Vor deveni eseurile irelevante odată cu trecerea timpului? Nu cred. Pentru că sunt surprinse cu talent caragialesc aspecte general umane, general românești, dincolo de manifestările particulare.

Se citește ușor, e o carte plăcută, dar titlul și coperta direcționează greșit. Oprirea personajului englez în Gara de Nord București e prea insignifiantă și nu există un fir narativ care să facă important evenimentul. Este de apreciat firescul cu care se aruncă o lumină asupra câtorva evenimente importante precum Al Doilea Război Mondial, conflictele din Iugoslavia, actulul război ruso-ucrainean din perspectiva unul om a cărui viață a fost legată indirect, prin tatăl său necunoscut, și direct de aceste evenimente. Povestirea firească, accesibilă, a întâlnirii dintre Churchill și Stalin e potrivită pentru un tânăr cititor. Dar, dacă nu agreezi convenția literară a personajului, un om obișnuit care și-a imaginat situația, rămâne o insatisfacție legată de tratarea temei istorice.

Surprinzătoare prin arta de a combina istoria, folclorul și fotbalul. E un roman construit rotund, un roman pe mai multe voci, cu o grijă deosebită acordată limbajului. Foametea din Irlanda prilejuiește naratorului reconstituirea unei perioade, un amestec de cinism al angajatorilor de la căile ferate și naivitate, orgoliu, trăire în sfera magică. Apoi vocea naratorială este preluată de unul dintre personaje. De data aceasta este realitatea unui sistem carceral, dar , iarăși, atitudinea de erou ambiguu, naiv și violent în același timp. Partea a treia este recentă, legată de echipa orașului Liverpool. O galerie de excepție, o istorie sportivă, dar și umană, cu tragedii care au lăsat urme în multe familii. Or, personajul central al acestei părți, ultraș, descoperă istoria strămoșilor săi irlandezi și un cântec irlandez dedicat înaintașului săi, care, cu alte versuri, devine un imn secundar al echipei. Foarte interesant și captivant jocul acesta între realitate și ficțiune. De asemenea, am apreciat grija pentru limbaj. Clar, autorul e un fin cunoscător al limbii române.

Este un amestec de nostalgie și mister care ține cititorul cu sufletul l gură. Prin aminttirile lui Saleh Omar descoperi atât istoria Zanzibarului în timpul colonialismului, dar și al proaspetei independențe, cât mai ales legăturile dintre oameni. Bătrânul de șaizeci de ani ajunge în Anglia și cere azil. În prima perioadă se autocondamnă la tăcere, ascunzându-le celorlalți că știe engleză. Numele din pașaport este fals și se dovedește că este al dușmnului său. Latif Mohamed, cel care știe dialectul african, este fiul acelui dușman, astfel încât curiozitatea de a-l întâlni pe straniul refugiat este mare. Și Latif este un nume împrumutat în momentul în care acesta se hotărâse să nu se mai întoarcă acasă, să se stabilească în Regatul Unit. Cei doi bărbați își regăsesc trecutul, un trecut pe care fiecare îl rememorează din punctul său de vedere. Cititorul află o poveste a înșelării, a tradițiilor care marginalizează, a istoriei care îți croiește destinul.

Să scrii despre o carte devenită mit e ca și cum ai inventa apa caldă. Dar ne bucurăm întotdeauna de apa caldă, deci și de această carte. De ce să o citești, după ce ai văzut de câteva ori și ecranizările? Pentru că are darul de a crea acea lume magică a dreptății, în care există iertare, există posibilitatea de a fi reparate lucrurile. În fiecare dintre noi există și Scrooge, și Tim, toți ne regăsim cumva în situația bilanțurilor de Crăciun și nu suntem campioni. Dar există speranță... În primul rând, în cazul cărților de secol nouăsprezece,cărțile rămân vii datorită darului povestirii. Suntem însetați de povești, de coerență, de nevoia de „rezolvare”. Or volumul lui Dickens este una dintre lecturile care formează experiența noastră comună educativă și relaxantă.

Interesantă. A fost suprinzătoare pentru că nu este o carte doar despre folclorul românesc. Are numeroase trimiteri culte, la literatura română și la literatura universală. Textele populare, dar și cele culte, nu cosmetizează limbajul și descriu percepția societății despre sexualitate. Este, de asemenea, de remarcat și rigurozitatea distribuirii materialului, bine structurat pe capitole dedicate unor subiecte tabu sau importante. Obsesia virginității, relațiile incestuoase, invazia intimității pentru a constata devierile de la normă șamd sunt probleme abordate punct cu punct și ilustrate cu material literar cult (de la epopei la scriitori clasicizați). Există și un aspect ușor deranjant: materialele ilustrative se repetă uneori și, la a treia citire, ai prefera și altele.

Foarte interesant. De fapt, este o istorie a Europei din perspectiva unei familii. Pe lângă informațiile istorice despre Spania habsburgilor, Țările de Jos, Europa Centrală de sub stăpânirea acestora, există și informații despre familie care explică anumite evenimente. De multe ori în spatele hotărârilor „istorice” au fost caracteristicile personale ale unor oameni „condamnați” să domnească. Ambiție, lăcomie, depresie, nebunie, inteligență și alte trăsături au format o „viziune” asupra unui teritoriu pe care Habsburgii îl stăpâneau. De multe ori în această carte se prezintă o altă perspectivă asupra unor evenimente și persoane decât ceea ce știe cititorul român obișnuit.

Este din seria gramaticală a gimnaziului. Util pentru partea de gramatică.

Este altfel, în bine, decât edițiile mai vechi de doi ani. Au fost schimbate temele unităților, unele texte. Orientarea este spre autori contemporani, probleme actuale, limbaj actual, nelăsând deoparte nici tetele clasice.

Este în stilul manualului art. Pe partea de limbă și comunicare e foarte util pt că sunt exerciții. Partea de literatură e pentru muncă suplimentară pentru că dublează textul din manual și e prea mult. (Dar ca exercițiu extra nu strică.)

O carte interesantă și utilă pentru conștientizarea unor probleme care pot influența viața. Ideea de bază este că atitudinea familiei și a celor din jur față de copil îi impun acestuia un mod de acțiune care-l poate influența major. Dependența de diferite substanțe, abuzul fizic și emoțional din familie sunt transmise copiilor care își vor orienta viața pentru a răspunde solicitărilor familiei sau pentru a se revolta. Ca orice carte de popularizare a psihologiei, respectiv de dezvoltare a personalității, deschide o ușă, există niște teste care ajută la conștientizare. Dar, de asemenea, nu se oferă soluții. De fapt, soluțiile sunt apelarea la un psiholog, respectiv integrarea în grupuri de sprijin. Nu știu dacă la noi există asemenea grupuri pentru probleme pe care societatea românească nu le ia ca atare.

Este o carte interesantă și accesibilă în același timp. Pentru cititorul care are deja cunoștințe de lingvistică volumul poate fi o sistematizare a cunoștințelor, eventual o completare, respectiv o sursă de noi idei. Pentru cititorul obișnuit este o lectură plăcută și în același timp științifică legată de originea numeroaselor limbi de pe glob. Este bine structurată, cu multe exemple din diverse limbi, europene, africane etc. Cartea reușește să arate diversitatea lingvistică, dar, în același timp, și punctele comune ale umanității: popoare diferite, fără legătură între ele, au aspecte lingvistice comune, ca să nu mai vorbim de influențele reciproce între comunități vecine.

Este un instrument de lucru extrem de util, mai ales în condițiile în care există din ce în ce mai multe probleme legate de exprimarea corectă.

Interesantă. E de citit și pentru a vedea modul în care particularitățile individuale și „chimia” dintre participanții la negocieri pot influența deciziile.

Interesantă, de citit și de meditat asupra ei. Fericirea este de fapt împăcarea cu tine însuți, cam aceasta ar fi concluzia. Nu e o carte motivațională sau care să ofere soluții, este un prilej de reflecție.

Oarecum surprinzător este că autorul formulează acum 100 de ani idei pe care mulți din societatea noastră contemporană par să le descopere și să le accepte cu farte mari dificultăți abia acum. Volum conține idei și soluții pentru o educație modernă, deschisă tuturor, dar care să asigure și performanța excepțională acolo unde se poate.

Foarte interesantă și bine scrisă. Acoperă și nevoia de ficțiune, și informațiile legate de istorie. Scoate în evidență absurditatea situațiilor pe care oamenii le-au putut crea și care au dus la războiaie.