Timpul este un substitut pentru univers? În "Despre Facerea lumii și despre Timp", Augustin se întreabă: ce este timpul? „Prin urmare, eu văd că timpul este un fel de întindere (extensie). Dar oare văd cu adevărat sau mi se pare doar că văd?” Soluția devine: „timpul nu este nimic altceva decât extensie, dar a cui extensie este, eu, unul, nu știu, și ar fi de mirare să nu fie extensia sufletului însuși”. Se vede că Augustin mai practică o substituție: la el, sufletul substituie și preia funcțiile cerului anticilor, căci sufletul, este convins Augustin, nu admite niciun intermediar între el și Dumnezeu. Despre trei instanțe temporale vorbim la Augustin și în filosofia creștină, în genere. Pe scurt, este vorba de eternitatea lui Dumnezeu; de veac sau eon (timpul de dinainte de păcat) și de timpul cu cele trei variante: trecut, prezent, viitor (timpul de după păcatul originar). Cert e că Dumnezeu nu a făcut lumea în timp, ci odată cu timpul, căci, dacă ar fi creat lumea în timp, timpul ar fi preexistat lumii, ceea ce deja este absurd. Timpul nu există decât dacă există realități create. Adevărata diferență dintre timp și eternitate constă în aceea că timpul implică schimbarea, eternitatea exclude schimbarea, adică nu poate exista timp fără a fi și lucruri create a căror mișcare succesivă să nu fie compusă din intervale mai lungi sau mai scurte, și tocmai aceste intervale constituie ceea ce noi numim timp.