„Zece vieți şi încă o moarte” o odă în 146 de pagini adusă trecerii în neființă, un elogiu întunecat dar atât de pur, şi o nebuloasă a tuturor frământărilor şi păcatelor unei lumi trupeşti nefericite… 3 înşiruiri de caractere pentru tot ceea ce poate însemna această antologie scurtă, de 10 povestiri, pentru un cititor, pentru mine. Este una dintre cele mai bune antologii citite de mine până în prezent, pe care o recomand oricui!

Mi-a plăcut modul de scriere, acesta fiind o combinație între Elena Ferrante și Donna Tartt, precum și tumultul interior bine detaliat al Emei. Am trăit fiecare pagină alături de Ema și mi-am șters lacrimile de pe obraji de mult prea multe ori. Încă nu pot înțelege cum violența domestică încă există în ziua de azi, cum un bărbat își poate agresa soția și copii atât de mult timp. În opinia mea, copilăria este cea mai frumoasă parte a vieții și nu merită să fie umbrită de măștile fricii.

"te-am iubit deja în visul meu" este o carte altfel, diferită de tot ce am citit până acum, cu personaje reale, identități la limita bizarului și o poveste de dragoste din cale afară de neobișnuită dar atât de palpabilă. O poveste pe care nu mulți o gustă în adevăratul sens al cuvântului, dar sunt de părere că merită să fie trăită a aceeași intensitate cu personajele.

Viața este despre iubire și frumusețea lucrurilor simple, despre recunoaștere, înțelegere și apreciere. Biblioteca de la miezul nopții este una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. O recomand cu tot dragul tuturor iubitorilor cărților altfel, cărților care ating suflete în cele mai neașteptate momente.

O scriere lirică demnă de un basm care te învăluie în mister și care-ți șoptește la ureche mituri ale unei civilizații îndepărtate... o civilizație aflată la granița dintre supraviețuire și moarte. Am citit-o cu sufletul la gură și cu inima deschisă spre noi orizonturi ale poveștilor cu eroi atât de reali, atât de umani care au o învățătură ascunsă bine bine de tot printre mii de cuvinte. O recomand tuturor aventurierilor care vor să descopere o nouă dimensiune a visurilor și a basmelor nemuritoare ale copilăriei.

O exploatare minieră în deşertul Australiei şi pofemeie puternică, devotată meseriei sale. Un triller care mi-a pus mintea la contribuție şi mi-a dat de gândit ca în final să-mi arate că m-am înşelat.

Captivantă cu o oarecare doză de mister şi iubire pentru cei sragi. Alex Cross, polițist, ajunge să investigheze cazul vărului său acuzat de omucidere... de la o simplă investigație şi până la o adevărată aventură plină de adrenalină mai e doar un pas...

O carte care-ți aduce zâmbetul pe buze, cu personaje senzuale, răsturnări de situație care mai de care mai imprevizibile, scene care îți stârnesc hohote de râs şi descrieri senzuale. Cartea perfectă pentru ce a mai rămas din vară.

Miros de carte veche, de poveşti vechi pe care s-a depus praful şi de suflete aflate în procesul maturizării şi al conştientizării. Viața nu-i uşoară, cum nici iubirea nu-i doar un fleac. S-a citit relativ greu din cauza descrierilor infinit de lungi dar, a fost frumoasă.

O carte dură în dulcele stil al lui Ferrante. Italia, polul vieții tuturor personajelor şi al intrigilor. O carte care doare şi care vindecă suflete, care construieşte sentimente şi care le dărâmă fără vreo urmă de vină. O recomand din tot sufletul iubitorilor de cărți cu substanță.

Am avut mai multe aşteptări, tinând cont că primul volum a fost plin de intrigi si secrete.

Mi-a plăcut de Yelena tocmai de la prima pagină - tipologia femeii puternice care nu se dă bătută prea uşor. Primul volum al Cronicilor din Ixia a avut tot ce trebuie pentru un fantasy bun - acțiune, magie, otravă şi iubire.

Scriere cu iz de vin roşu şi iubire tipic franțuzească. O lectură uşoară perfectă pentru această vară.

Prima scriere a Donnei Tartt nu a fost mai prejos decât Sticletele. Mi-a plăcut modul în care a însuflețit fiecare personaj precum şi sentimentele contradictorii care se zbat în sufletele tuturor. O adevărată operă de artă construită din mii de cuvinte.

O poveste cu prințese, blesteme, frici, iubiri de poveste şi curaj. M-a prins de la prima pagină şi m-a ținut captivă câteva ore bune ca în final să-mi pară rău pentru că a fost atât de scurtă.

O carte pentru copii şi o lecție de viață pentru adulți!

"Povestea noului nume" o aduce în prim plan pe Lila, fetița inteligentă, în fața altarului alături de Stefano, bărbatul la care ținea dar pe care nu îl iubea, împisă de neajunsurile şi certurile din familie.

Captivantă și plină de suspans, însoțită de răsturnări de situație la fiecare pas.

Umbra trecutului este la fel de reală ca fantomele care bântuie citadele zeilor ucişi. Lăsa-ți absorbiți în lumea mitică în care groaza se împleteşte cu miraculosul, frumusețea delicată cu oribilele coşmaruri, iubirea cu măcelul.

Un romance de calitate în care iubirea e umbrită de secrete dureroase.

În stilul ei remarcabil şi unic, Colleen Hoover ne poartă printr-o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, familie şi legături care mu pot fi nicicând destrămate...

"Un an la Oxford" este un roman fascinant despre prietenie, dragoste şi maturizare.

Din nou autoarea a construit un cadru realist unde se petrece întreaga acțiune, cartea începând cu trăirile lui Holder când şi-a găsit sora întinsă în pat fără suflare. De atunci viața băiatului nu a mai avut sens, totul părând că se opreşte în loc.

E o carte de citit în linişte şi contemplat. Inițial nu am înțeles metaforele şi magia limbajului, dar pe parcurs am ajuns să descifrez întreg limbajul începând să intru în lumea Adrianei, femeia de 26 de ani care suferă de o boală rară, aparent fără vindecare. Pe parcursul lecturii, Adriana apare în diferite etape, încercând să-şi depăşască starea de om bolnav.

O lectură ușoară perfectă pentru o seară ploioasă de toamnă. Mi-a plăcut și m-a durut viața lui Dianne.

olleen Hoover a ales să abordeze în "Hopeless-fără speranță" un subiect profund împletit cu fiorii primei iubiri, fiind atentă la detalii şi la construcția personajelor. Mi s-a părut interesantă amprenta personală a autoarei în construcția emițională a personajelor principale, Sky şi Holder, atunci când vine vorba de povestea de dragoste dintre cei doi, maturitatea cu care Sky abordează totul.

Arome secrete, amintiri și un bărbat care naște în Elena sentimentul iubirii.

O carte pe care am iubit-o dar și urât-o în același timp din cauza clișeelor și a personajelor imature.

Un trecut îngrozitor, o legătură puternică și doi copilași mult prea fragili pentru un destin crunt... Mallory și Rider. Despărțire, regăsire și traume greu de lăsat în trecut... Atunci când viața îți oferă o a doua șansă la fericire, e greu de crezut că trecutul se retrage în colțișorul său și lasă loc prezentului și viitorului. Mă declar profund impresionată și relativ tristă de povestea lui Mallory, fetița a cărei copilărie a fost umbrită de un destin crunt și de asistenți maternali desprinși din poveștile de groază.

Inimi Chimice este despre Hanry și Grace... despre o fată ciudată și un spirit fără speranță la iubire... despre prejudecăți și aparențe înșelătoare

Cuvinte în albastru intens este o minunată analiză a durerii, a dragostei și a puterii pe care o au cuvintele.

Verity mi-a demonstrat că un autor poate evolua enorm din punct de vedere al direcției în care merge acțiunea unei cărți. Un thriller bun, cu răsturnări de situație la fiecare pas și cu un final surprinător.

O scriere cu parfum de Eminescu, iubire de Rebreanu și subiectivism de Camil Petrescu .. totul sub forma unui fantasy rural inedit. Inițial am vrut să scriu o recenzie ca la carte dar nu-mi stă în caracter să disec cartea și să aștern pe o hârtie virtuală verzi și uscate despre o viață pe care nu am trăit-o, doar am cunoscut-o fugar în 200 și un pic de pagini. Pot spune că mi-a plăcut naturalețea și stilul țărănesc înțesat de obiceiuri, tradiții și legende ale vremii. Finalul a fost momentul în care mi-am dat seama că autorul s-a jucat cu mintea mea .. m-a trimis în mrejele vrăjitoarei Dorofteia, să mă farmece și să mă pună pe gânduri ca mai apoi să-mi dea lovitura finală. Abia aștept volumul 2 pentru că am mult prea multe întrebări fără răspunsuri.

De-a lungul celor 1000 și un pic de pagini am urmărit cu sufletul la gură jurnalul secret al unei vieți umbrite de moartea unui părinte. Pentru un copil, trecerea în neființă a unui părinte, este piatra de căpătâi a unei vieți șterse. L-am adorat pe Theo, atât pentru privirea de ansamblu asupra vieții sale precum și pentru hotărârile luate la o vârstă fragedă. Categoric, Stcletele este o carte care merită să ajungă la cât mai multe persoane.

Dragostea e ca un antidot care îi ține în viață pe Ana și pe Arun. Dragostea îi vindecă și îi apropie și mai mult. Iar atunci când dragostea nu mai încape în două suflete, apre al treilea și consolidează și mai tare chimia între parteneri. L-am iubit dar l-am și urât pe Arun pentru tot ceea ce a făcut. L-am judecat fără să îi știu rănile din suflet, ca în final să mă bucur de vindecarea lui și de fericirea Anei. Recomand această carte tuturor iubitorilor de romance și de frumos!

Un întreg univers alcătuit în 339 de pagini .. universul unui tânăr ajuns în fața realității unei maturizări iminente. Vis sau realitate? Ce te atrage mai mult? Un drum continuu între vis și realitate alături de Stanislav, un tânăr autor de 20 de ani.. Mi-a plăcut enorm stilul de scriere precum şi exprimarea directă şi concretă. O recomand cu tot dragul ❤