Brândușa
Membru din 04/01/2011
Aprecieri
2
aprecieri
Rating
1
review-uri
Din cer au cazut trei mere - Narine Abgarian
N-aș fi crezut că mai poate cineva trezi în inima mea aceeași muzică dulce, aproape vrăjită, pe care a deșteptat-o Marquez, cu "Veacul de singurătate"... dar am dat de Narine, cu "Din cer au căzut trei mere".N-aș fi sperat că mai există pe undeva prin visele cântător-șoptitoare ale oamenilor, un sat ca Macondo... dar am dat de Maran.Si-am învățat (reînvățat, cred!) că potecile urcătoare spre viața de pulbere luminoasă din stele pot fi multe și nebănuite și că te pot aștepta chiar la colțul străzii tale de secol XXI, sub coperta cuminte și înflorită a unei cărți. Carte care te aruncă în minune de la primele ei cuvinte, dar te aruncă de nu te vezi și nici n-ai timp să-ți pregătești, cum se cuvine, aterizarea: "Vineri, imediat după amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea spre marginea de apus a văii, Sevoianț Anatolia s-a întins să moară." Și de s-ar fi limitat povestea doar la fraza aceasta, eu pe vecie vrăjită aș fi rămas! Dar nu se limitează la ea. Se deapănă mai departe, în cuvinte simple - "cu cât cuvintele sunt mai simple, cu atât sensul lor e mai profund", ne lămurește scriitoarea, dar, Doamne, ce greu e să ți le amintești, cuvintele astea, și cât de departe trebuie să călătorești în tine, pentru a le reîntâlni, acolo unde, de mult, de mult tare, le-ai surghiunit!Sevoianț Anatolia nu moare, ci se pune pe treabă, făcând, într-un an și o lună, ceva muuuult mai important. Povestea ajunge la noi, pentru că noaptea (noaptea aceea caldă și specială, care învăluie Maranul și Macondo-ul și toate satele din pulberea de stele a lumii dezvrăjite), "rostogolește în palmele-i răcoroase trei mere", pe care le aruncă din cer pe pământ: "unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea, pentru cine a auzit și a crezut in bine."Oameni buni, prieteni dragi, citiți cartea! Dacă vreți să trăiți o zi de fericire, ca pe vremea în care erați copii și vă scufundați în poveste ca într-un râu de munte, citiți cartea Narinei Abgarian! Maran, satul armean de pe o coastă de stâncă, va deveni satul vostru; Șlapkanț Iasaman, Melikanț Vano, Eiboganț Valinka vor deveni vecinii voștri, iar voi vă veți aminti ce înseamnă viața, ce înseamnă moartea și cât de simplu este, de fapt, să treci prin ele. Dacă o faci cum trebuie.Una dintre cele mai frumoase aduceri-aminte pe care le prilejuiește povestea maraniană a Narinei e că orice venire pe lume a unui prunc e salvatoare de univers! N-o să vă trădez nici o fărâmă de taină a firului epic, ca să nu vă răpesc bucuria lecturii. Dar rândurile acestea trebuie să le scriu, pentru toți cei care se tem să aducă prunci pe lume, ori ii judecă pe aceia care nu se tem: "Cutărică a născut un copil, prelungindu-ne, astfel, viața, da, da, nu vă uitați la mine cu ochii căscați, așa e cum vă spun, eram cu toții în pragul morții, dar cum să mai murim acuma, când avem o asemenea răspundere - să creștem un copil, să-l învățăm cu lumea!"Și chiar așa și este, cum să mai murim? Mulțumesc pentru re-îmbrăcarea în tainele de care atât de ușor uităm, deși atât de complet ne înconjoară, Narine Abgarian ! Mulțumim, Editura Humanitas!
2022-05-05 06:00:06
2