Frumos. Poezii pline de semnificații, pe care le descoperi și le redescoperi cu fiecare citire nouă. Păcat că această autoare a rămas în umbră. Păcat că nu i-a fost acordată atenția binemeritată.

Se citește ușor, ediția e frumoasă și conține amănunte inedite despre familia președintelui. Fragmentele o prezintă pe Michelle cât se poate de uman, încercările sale, din copilărie până la maturitate, timiditatea infantilă (tracul scenic), cum l-a cunoscut pe Obamah, ce a însemnat pentru ea să devină mamă... E interesantă cartea, mai ales pentru iubitorii de (auto)biografii.

E povestea unor aventurieri blocați în depresiunea unor munți, loc care prin particularitățile sale a reușit să conserve o civilizație umană asemănătoare în port și obiceiuri cu amerindienii. Spectaculos e faptul că aici au supraviețuit dinozaurii, iar oamenii și aceștia coexistă. E scrisă din perspectiva unui copil, care descoperă mereu ceva inedit, fiind cu gândul la casă.

Mi-a plăcut mai mult "Un veac de singurătate", dar și în această carte l-am regăsit pe Gabriel García Marquez ca și în prima. E frumoasă atmosfera, personajele sunt inedite, iar finalul puțin dubios, dar mulțumitor, dat fiind tot balamucul de pe parcursul cărții. Recomand!

Poeta Nina Cassian are ce oferi, dar selecția de față nu mi se pare cea mai reprezentativă pentru ea. Am citit alte poezii ale autoarei cu adevărat speciale. Nu îmi place ce s-a les pentru acest volum (cu mici excepții). Sigur, gusturile nu se discută.

Operă de artă! Se citește ușor dacă ești pasionat de atmosfera latină. Numele nu m-au încurcat, gasindu-le ingenioasă repetiția. Există totuși arbore genealogice întocmite care pot fi de ajutor. Nu este o carte de ocolit. Cartea unei familii, pe mai multe generații. E acel gen de realism magic pe care îl gust.

Superbe poezii, dar ca să le înțelegi trebuie să te cam uiți în dicționar. Multe arhaisme și regionalisme (amestecate surprinzător cu neologisme), dar totuși pe care le percepi ca fiind frumoase citindu-le. Îmi place mult "Vis cu baobab".

E un roman psihologic și inedit. Aproape că nu-ți vine să crezi că se poate întâmpla așa ceva, doar prin capacitatea omului de a-și induce stări. Interesant. Nu mă așteptam. E diferită de celelalte trei cărți siropoase. Mi-a plăcut.

Sunt schițe ale Iuliei, cu mici însemnări bilingve, în română și franceză. Mă așteptam totuși la altceva. Aș fi găsit de cuviință să le fi observat într-un volum mai consistent în amânunte despre Iulia. Altfel, nu este decât o colecție de desene are unui copil aspirant. Iulia era, înainte de toate, o scriitoare.

O superbă colecția de scrisori între un copil de geniu și tatăl său. Am citit-o de drag. Există multe amănunte interesante legate de viața acestor oameni ai literelor. O carte care merită citită.

E mult mai captivant primul volum față de acesta, cel puțin mie așa mi s-a părut. Povestea zeilor are ceva magic. În rest, ediția este frumoasă, ca și a primului și minunată pentru cititorii mici. O să comand și alte cărți din această colecție.

E o colecție de legende ale mitologiei grecești frumoasă și accesibilă pentru mai multe categorii de cititori, chiar și copiii. Ediția e frumoasă, cu coperte tari, print imteresant și scris potrivit de mare. Merită

E interesant conceptul de a prezenta aceeași poveste din două perspective diferite, iar stilul autoarei e superb, dar pe mine nu m-a prins. Nu gust povestea în sine. Niciuna dintre cele două perspective nu a fost îndestulătoare. O oportunistă și unul care crede că orice se poate cumpăra cu bani...

O carte relaxantă. Autorul are un stil plăcut de a scrie. Sunt multe pasaje care merită subliniate. M-am destins citind-o. Recomand :)

Nu mă dă pe paste și cred că e puțin supraevaluată. Am auzit că mulți o încadrează la realism magic, dar e prea puțină magie în ea pentru mine. E mai degrabă o scriere psihologică. Așa o consider. Voi încerca și alte cărți de la scriitoare. Nu m-a convins cu cea de față.

Ce s-ar întâmpla dacă rușii ar invada (și) Moldova? E o cărticică interesantă, un exercițiu de imaginație inedit. Merită să-i fie acordată o șansă. De personaje nu m-am lipit și există câteva remarci care nu-mi plac, dar m-am distrat citind-o.

O nuvelă în stilul lui Marquez (raelism magic). Deși mică, e cuprinzătoare. E plină de umor, personajele sunt bine conturate și în ciuda dimensiunilor mici, te atașezi de ele. Prefer cărțile mai stufoase ale autorului, dar nici aceasta nu e de evitat.

Minunată carte. Oameni simplii care-și duc viața cum pot, trăiesc drame, comemorează trecutul și sunt supuși schimbărilor. Umoristică pe alocuri, o lectură plăcută și sațioasă.

Superbă serie! Lipsește volumul de poezii. Sper să fie reeditat. Max Blecher are o poveste sfâșietoare. Delira și scria. Sunt singurele cărți de acest tip pe care le-am citit vreodată. Nu m-au nemulțumit.

Nu o consider indispensabilă. Materialele pe care le cuprinde pot fi găsite pe internet. Are și greșeli, lucru nemulțumitor. Ținând cont că nu are anul afișat pe ea, deci e aceeași ediție de la apariție, nu îmi pot motiva acele erori. E greu să fixezi teoria, dacă exercițiile nu sunt redactate bine. În schimb, varianta pentru bacul la mate, e foarte bună și actualizată în fiecare an.

Ceva inedit față de ce a mai scris Dostoievski. E o scriere foarte contemplativă, difetită de acele romane lungi și consistente în acțiune, cu multe personaje amplu portretizate. Aici avem în prim-plan un mizantrop, care cugetă asupra condiției sale. Frumos :)

Una dintre cărțile mele preferate la acest moment, "Durerea e o făptură înaripată" spune povestea unor orfani, a unui văduv și, deopotrivă, a făpturii Kra, o cioară care vine în căminul îndurerat ca să-i ajute pe cei trei să treacă peste. Stilul de scriere este absolut superb, un poem în proză, scris din trei perspective (tatăl, băieții și Kra). Uneori, doar câteva cuvinte aruncate (dar nu dezordonat, dezonorant, negândit) sunt suficiente pentru a evoca anumite imagini speciale. O lectură minunată! Recomand!

O carte scrisă cu mult umor din perspectiva unei persoane care a avut parte de bunul comunismului, trăind bine, dar departe de a știi povestea celor care altfel o duceau. Mi-a plăcut să urmăresc întreg lanțul amintirilor și mi-a plăcut în mod deosebit descrierile muncilor de la țară. Recomand!

O poveste despre goana după bani sau, mai bine zis, goana după perle și consecințele alegerii de a pune pe un piedestal scopul îmbogățirii și de a lăsa deoparte adevărata fericire. Răzbunarea e chioară și prețul unei vieți e întotdeauna imprecis: o altă viață, o moarte, o perlă... Mi-a plăcut felul în care este prezentat personajul principal, dar nu mai mult decăt să-i observ căința și să-i ascult îndoielile. Mi-a adus aminte de o altă carte care are ca motiv dorința de îmbogățire (Cavalerii Tezaurului), deși nu au multe, multe în comun. Recomand!

Mult mai multă acțiune față de primul volum. Însă, spre deosebire de antecedentul, pentru a-l putea citi pe acesta trebuie să cunoști acțiunea din serial. Consider că personajele sunt foarte bine conturate, respectă fidel prototipurile din serial. Nu am simțit niciun moment că nu că ar fi caracterizate diferit. În ambele volume, personajul al cărui potențial mi se pare cel mai bine exploatat este Jughead. A nu se înțelege greșit: toate personajele se bucură de protagonism în mod egal. Pur și simplu am senzația că resaltă. Și Betty mi se pare mai bine urmărită, dar în acest volum. Problema legată de "întunericul" ei și trauma descoperirii Măștii Negre sunt două subiecte tratate. Recomand fanilor serialului!

Am rămas plăcut surprinsă să observ că atmosfera care se desprinde din această carte nu e cu nimic diferită de cea din serial. Mi s-a părut interesant să văd ce s-a întâmplat înainte de uciderea lui Jason și să urmăresc viața personajelor când încă acestea nu erau unite de toate tragediile posibile. O cunoaștem pe Veronica înainte de Riverdale, aflăm despre munca lui Betty în Los Angeles, mai multe despre Prietenia dintre Archie și Jughead, de ce aceasta nu a mai funcționat. Recomand!

O carte drăguță, cu un subiect de actualitate, care se citește foarte repede. Cred că s-a pierdut mult la traducere, nu mă convinge felul în care se prezintă scrierea. Nu vorbesc de greșelile de scriere de toate zilele, alea se găsesc în orice carte. Nu sunt însă de acord cu unele alegeri de traducere, cuvânt cu cuvânt, nu tehnica înlocuirii cu un echivalent în română. Țin să menționez că mi-a plăcut finalul cărții, a fost destul de realist, e un mare plus. Cele trei steluțe se datorează amănuntului legat de traducere, dar și faptului că nu rezonez cu felul de abordare al acestui subiect. E cam clișeic. Se putea face total altceva cu cartea asta. Per total, recomand.

O carte superbă pentru copii! Nu mă așteptam să gie atât de bine scrisă și nici să mă imprezioneze percepțiile unei pisici aristocrate, finuțe, asupra a ceea ce e în jur. M-au distrat reacțiile motănelului și am înțeles îngrijorarea. Frumos!

Cartea mea preferată de la Editura TREI și am câteva. În timp ce căutam aramă, am dat de aur. Pur și simplu asta mi s-a întâmplat. Superbă poveste! Mi-a plăcut cum treatează în unele capitole tema bullying-ului, a sistemului infect dintr-un colegiu care se vrea a fi de prestigiu, cum prietenia trece punți șubrede, cum destinul poate să de-a câte un ocol de 180°, când te aștepți mai puțin. Mi-a plăcut să văd evoluția personajelor până spre maturitate, a toxicității din complicitate. Mi-a plăcut enorm!

Mi-a plăcut mult. Se citește extrem de ușor, mai ales în această ediție, pur și simplu ador formatul. Este o lectură relaxantă, deloc voluminoasă și plină de mister. Modul în care Omul Invizibil acționează când condiția sa este în pericol să fie dezvăluită mi se pare că face deliciul cărții, această perspectivă neobișnuită e cheia. Recomand!

Nu știu de când nu am mai râs așa cu o carte. Nu mă așteptam să îmi placă în halul ăsta. Abia aștept să mai citesc ceva de la acest autor, cu numele său special, cu personajele sale speciale. Foarte adevărată descrierea: "Este o poveste de un comic nebun." O voi reciti cu drag, atât de bine mi-a priit.

Acest volum îl întrece pe primul cu vârf și îndesat. Afirm asta în condițiile în care și pe primul l-am adorat. Atâtea răsturnări de situație, atâtea secrete, nu știi pur și simplu în cine să te încrezi. Sper să apară și un al treilea volum, căci a lăsat autorul multe porți deschise, cu un incredibil potențial. Aș citi cu plăcere și entuziasm o continuare a cestei povești.

Trebuie să recunosc: nu aveam foarte mari așteptări în primă instanță. În acest volum este tratat un subiect pe care eu îl cataloghez ca fiind clișeic, dar este super bine tratat, cu anumite note care scot cartea din tiparele cu care m-au obișnuit acest gen de povești. Este vorba de gemenele dintr-o familie de vrăjitori, una născută cu un incredibil har, cealaltă fără puteri, umană, normală. De aici, am început eu să-mi imaginez un fir al evenimentelor total diferit față de ceea ce urma să se întâmple. Da, aveam bănuieli cât de cât plauzibile, însă până într-un punct. Totul se dă peste cap, nimic nu e ceea ce pare.

Trebuie să citești în întregime cartea ca să îi apreciezi valoarea. Mi s-a părut trasă de păr și pe alocuri prost gândită, dar citind-o până la capă am înțeles că nu e deloc așa și că se merită. Confuzia este intenționată. Capitolele sunt dispuse alambicat, nu urmăresc firescul cronologic al evenimentelor. Cartea se dechide cu capitolul 18, urmat de 17 și tot așa. M-am gândit să fac pe viitor un experiment și să o citesc de la coadă la cap, să văd cum îmi influențează asta experiența: ori se pierde suspansul, farmecul misterului, al confuziei, ori o să mă bucur de scurgerea normală a evenimentelor, voi înțelege mai bine caracterul personajului principal.

Tolkien este un maestru al geniului, însăși Stephen King i-a avut opera, "Hobbitul", ca inspirație în scrierea seriei "Turnul întunecat". Complexitatea universului conturat în "Hobbitul" face din această carte o lucrare care poate fi gustată la orice vârstă. Partea mea preferată este momentul în care Bilbo născoçește ghicitori pentru a-și salva viața, idee adoptată de King în "Ținuturile pustii". A fost așa frumos să studiez aceste asemănări! "— Sunt prietenul urșilor și oaspetele valurilor. Sunt Câștigătorul Inelului și Purtătorul de Noroc; și sunt Călătorul pe Butoi, continuă Bilbo, începând să-i placă să născocească ghicitori." (Pg. 230)

Extrem de emoționant acest ultim volum din Saga Cuceritorului! Se merită să citești cele două cărți mai ales datorită acesteia, celei din urmă, care nu-ți va trăda așteptările. Îi ador finalul. S-a terminat exact așa cum trebuia să se termine. Superb! Doar atât. Superb. Am adorat să le urmăresc trăirile celor doi frați care s-au înstrăinat pe parcursul volumelor 1 și 2. Era momentul să se confruntă, să-și spună totul. M-au distrus morțile din acest volum, dar asta trebuia să se întâmple până la urmă. "— Știai că, pentru a regla o dispută între două femei care se luptau pentru un copil, zise Lada, cercetând pergamentul din mâna ei, am tăiat copilul în două și i-am dat fiecăreia câte o jumatate? — Foarte pragmatic din partea ta." (Pg. 11)

O lectură interesantă care are ca subiect un experiment sinistru, finanțat mai degrabă pe falsa iluzie a imortalității, decât de frica morții. Mi-au atras atenția în mod special pasajele ușor filozofice, în care personajul narator cugetă asupra vieții sau interpretează credința divină. "De ce e oare permis să te adresezi divinității dintre pereții unei biserici și e considerată curată nebunie să-i invoci numele din șanț, în huruitul trăsurilor și în mijlocul cailor care-și lasă excrementele pe drum?" (Pg. 40)

În cel de-al doilea roman al seriei, se-nplinesc destine, se înnoadă legături și este bine întremată identitatea personajelor. Atât Lada, cât și Radu, se află în adânca explorare a sinelui, ambii luptându-se prin înfrânarea sentimentelor și hrănindu-se cu ideea împlinirii. Încep, totodată, să apară din ce în ce mai multe asemănări între Lada și personalitatea istorică pe care Kiersten White a avut-o ca inspirație: Vlad Țepeș. "Fusese o paradă statornică de cetățeni veniți să caște gura la trupurile trase în țeapă. Lada știa că se dusese vorba în toată Târgoviștea despre soarta prințului și despre osânda oșteanului. Fusese ceea ce trebuia făcut." (Pg. 432) "Fă-te frate cu dracul până treci puntea. Ori ucide-l pe dracul și dă foc punții, în așa fel încât nimeni să nu mai poată să ajungă la tine." (Pg. 466)

Mă bucur că am avut ocazia să-i cunosc munca acestui autor și sunt sigură că mă voi interesa de mai multe lucrări. "Rosy & John" de Pierre Lemaitre este o lectură palpitantă, care se citește într-un ritm alert, iar în cele cam 130 pagini de continut literar informația este concentrată cu succes. Este o carte perfectă pentru a ieși din blocajul cititorului. "Nicio îndoială. Acela e. E prima oară când vede un asasin aducând facturi cu care să-și demonstreze vinovăția." (Pg. 44)

Destienele a patru personaje se încrucișează, sub acompaniamentul terorii, într-un timp în care un maniac petrecăreț criminal, face sumbre "acte de caritate", curmând suferiața bătrănilor, tentațiile mișină la fiecare colț, iar viața e pur și simplu grea. "(...) bătrâna prezenta același zâmbet ca și celelalte două victime, zâmbet care, potrivit medicului legist, nu este firesc, ci a fost compus și forțat de către asasin pe chipul cadavrului. Un amănunt macabru prin care criminalul a început să fie cunoscut în mediile polițienești ca 《asasinul fericirii》." ("Instrucțiuni pentru salvarea lumii" de Rosa Montero, pg. 19)

O carte care merită cu adevărat să fie citită, demnă de ecranizare, asta doar dacă s-ar găsi actori capabili să ofere veridicitate unor așa personaje! Patti spune tot. Ești alături de ea și la bine, dar și la greu, în sensul cel mai boem pe care tu poți să i-l dai acestei expresii. Multe pete de culoare, multă muzică bună, dar prea puțini bani. "Poate că era adevărat, dar n-aveai cum să regreți așa ceva. Numai un nebun putea să regrete că fusese păcălit de artă. Sau un sfânt." ("Pe cănd eram doar niște puști" de Pattu Smith, pg. 294)

Superbă! Un fel de Mulan, doar că versiunea valahă. Mă surprinde în mod plăcut că o scriitoare ca Kiersten White l-a avut ca inspirație pe al nostru Țepeș și nu a trecut cu vederea potențialul unui asemenea personaj. "Și mă întunec" urmărește evoluția Ladislavei Drăculea, fiica lui Vlad Dracul, domn al Valahiei, din frageda copilărie până în adolescență. O poveste plină de trădare, vărsare de sânge și dragoste de țară. "— Și de aceea devii neguțător de moarte. Hrănești moartea cu cât de mulți oameni poți pentru a o ține sătulă și mulțumită astfel încât să-și ia ochii de la tine." ("Și mă întunec" de Kiersten White, pg. 334)

Mici frânturi din viața autoarei, în proză, dar cu un puternic carecter liric. Câteva poze simple, alb-negru, de o pagină, care conferă un plus de autenticitate scrierii. O scurtă lectură, care m-a destins și m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre viața rockeriței. "Așteptam până se așternea o liniște desăvârșită. Apoi mă ridicam, încălecam un scaun, dădeam la o parte perdeaua și-mi continuam rătăcită rugăciunile, ca să-l salut pe Dumnezeul meu." (pg. 15) "Să întingi în sosul gros de fasole o bucată de carne de nor și, tolănit, să-ți faci mica siestă. Ce mai viață!" (pg. 29)

Aventura ultimului pistolar continuă după confruntarea cu vrajitorul Walter, confruntare menită să-l zdruncine serios din punct de vedere psihic și să-l răsucească printr-o mare de incertitudini, imaginea vie a Turnului Întunecat răzbind dintre valuri. Cu sănătatea pusă la îndoială, trebuie să-și adune puterile și să-i aleagă pe cei trei, indispensabili pentru a combate ceea ce îl va aștepta odată ajuns la destinație, orice ar fi acel ceva, dar și pentru a finaliza călătoria, drumul fiind unul anevoios și plin de pericole. Trei cărți de tarot îi tălmăcesc orizontul: Prizonierul, Stăpâna Umbrelor și Moartea (dar nu pentru el). Ai doilea volum, mai consistent decât primul, mi-a depășit așteptările. Stephen King introduce personaje noi, amplu caracterizate, care impresionează prin felul de a fi. Încă o capodoperă de la acest autor. La cât mai multe!!!

Singura mea nemulțumire e că nu se știe nimic despre al patrulea volum al seriei, "Cinci destine întunecate". Am citit aceste trei cărți pe nerăsuflate, iar finalul celei de-a treia mă face serios să intru la griji cu privire la continuare. Vreau neapărat să știu deznodământul acestei povești "întunecată ca smoala". Kendare Blake m-a cucerit de o așa manieră, încât i-am citit și celelalte două cărți apărute la noi și nu ma dezamăgit. Sunt lecturi de o zi, care nu-ți permit să faci altceva.

O carte care are ca public țintă adolescenții, se citește foarte ușor, iar ediția aceasta de la Nemira (Armada) este absolut superbă! Un fantasy despre neajunsuri, maturizare și supraviețuire, unde răsturnările de situație dezvăluie adevăratele atuuri ale participanților la "Jocurile Foamei", toate acestea sub dogma "Ucide sau vei fi ucis!", căci nu există cale de mijloc pentru Capitoliul înfometat de spectacolul macabru oferit de cadavrele adolescenților și chiar preadolescenților, împinși într-o luptă pe viață și pe moarte. Sentimentele se confundă, se înnoadă și cu greu se deslușesc.

M-am încumetat să îl cunosc pe Stephen King cu o carte dintr-o serie destul de lunguţă, fapt ce trădează entuziasmul cu care am început să pătrund în acest univers. Nu, nu am fost dezamăgită. Acest prim volum din seria "Turnul întunecat" ni-l prezintă ca protagonist pe... pistolar, evident, cu arsenalu-i caracteristric, bătând la pas (căci va rămâne fără măgar) drumurile care șerpuiesc spre Omul Negru, spre "preot", așa cum îl catadicsește Jack prin prisma inocenței infantile. Nici viziunea copilului cu privire la personajul "vânat-vânător" și nici informațiile legate de lumea sa (care defapt e lumea noastră) pe care i le oferă pistolarului nu reprezintă greul, ci scopul cu care Omul Negru îl plasează în acţiune. Interesantă mi s-a părut și viziunea despre univers, construirea unei crize existențiale veritabile. A fost un fragment meditativ, pe final, susținut de întâmplările care au avut loc și a fost utilizat motivul firului de iarbă ca pilon în conturarea senzației de nesemnificativitate a condiției umane, lucru care m-a surprins plăcut. Nu mă așteptam să dau de o așa încărcătură. Nu pot să nu-i ofer 5 steluțe.

Un superb roman psihologic, unde nu știi cine e cu adevărat în viață: arta, artistul sau muza? Povestea lui Dorian Gray urmărește parcursul acestuia de la nechibzuința adolescenței, nechibzuință ce se transformă treptat, cu trecerea timpului, într-o tulburare ce-i mânjește sufletul, iar în timp ce chipu-i frumos nu trădează ororile, tabloul pictat de Basil conservă fiecare strop de urâțenie. "Nu există carte morală sau imorală. Cărțile sunt fie scrise bine, fie scrise prost. Atât și nimic mai mult." (fragment din prefața romanului "Portretul lui Dorian Gray")

Două povești din două timpuri diferite care se intersectează în urma unui drum destul de lung, caracterizat de emoții puternice de tot felul. Căutând-o pe Sarah, se descoperă pe sine și ia decizii grele, dar care îi vor fi benefice. Recomand mai ales cititorilor care vor să afle mai multe despre razia de la Velodromul de Iarnă, despre drama evreilor.

Impresionează prin formatul tip scenariu și se citește foarte ușor, tot datorită acestui aspect. E o carte interesantă, care merită citită, însă nu am reușit să cunosc cum se cuvine personajul principal, iar acel final mă face să-mi doresc o continuare, nu e suficient. Per total, recomand cartea.

E vorba de destine care se intersectează, așa cum reiese din descriere, într-adevăr, însă numai cititorul ajunge să cunoască asta în profunditate. E pur și simplu acel gen de carte care îți oferă totul ție, la care ești părtaș. Mi-a venit să le strig personajelor ce se întâmplă. Totuși, simt că nu mai am nevoie de o continuare ca să înțeleg. Știu că va urma în viața personajelor ceva cât se poate de real. M-a surprins plăcut și chiar nu aveam cum să nu-i dau 5 steluțe. Recomand cartea!

Am citit „Trei coroane întunecate”, mi-a plăcut extrem de mult, iar această continuare nu m-a dezamăgit. Am reușit să mă atașez și mai tare de Arsinoe, regina mea preferată, dar, treptat, le-am dat o șansă și celorlalte personaje. Îmi place că la începutul cărții apare lista personajelor și câteva amănunte legate de acestea, lucru ce te poate ajuta dacă e o distanță mare de timp între cele două cărți. Finalul primei mi-a depășit toată imaginația, nu mă așteptam absolut deloc. Finalul acesteia... M-a făcut să plâng. O aștept pe a treia. Recomand!

A ajuns una dintre cărțile mele preferate și sunt convinsă că voi citi toată seria. Sunt perspective diferite și personaje multe, însă acestea sunt caracterizate foarte bine, deci confuzia nu ș-a avut locul, cel puțin în cazul meu. Trebuie să menționez, asta pentru cititorii certați cu răbdarea, că această primă carte din serie e mai mult introductivă, acțiunea adevărată începând cu „Un tron întunecat”, din perspectiva multora. Intrigile țesute te țin totuși acolo, pe acel tărâm, finalul fiind unul care... Recomand!