O perspectivă nouă asupra unei vieţi pe care, adesea, ne închipuim a o cunoaşte. Mărturia Fecioarei Maria despre jertfa Fiului Său, despre temeri şi despre trăirea cumplitelor ore, despre adevărul Ei şi despre adevărul apostolilor Săi. Provocator ar fi cel dintâi termen pentru a defini acest roman. De fapt, pe parcursul lecturii, dincolo de iscusinţa scriiturii, descoperim , înţelegem şi acceptăm firescul acestei mărturii. Mărturia unei mame despre temerile, grijile şi dragostea Sa faţă de Fiu. De fapt, aceasta este virtutea esenţială, în acest caz, a lui Colm Toibin - a oferi imaginea stărilor şi reacţiilor de dincolo de imaginea consacrată, a împinge cititorul spre o formă a empatiei şi a dărui chipul unei simple şi profunde singurătăţi.

Fără îndoială, un roman de profund folos. Pentru înţeleapta reflectare a străduinţei aflării Luminii. Pentru portretul unei radicale transformări şi păstrării, indiferent de circumstanţe, a curăţeniei. Pentru reamintirea ultimei perioade a vieţii lui V. Voiculescu. Pentru limpedea definire a credinţei şi a oamenilor. Pentru un personaj în care reflectaţi ne putem regăsi fiecare dintre noi. În bună măsură, testamentul doctorului fără arginţi şi reamintire a ocnei ce ar putea sălăşlui în noi.

Este genul de roman pe care îl recitești din vreme în vreme și pe care, neîndoielnic, ai prilejul de a simți că îl străbați întâia dată. Fiindcă poate fi deslușit ca definire a copilăriei, ca text cu valențe religioase, ca portret al realității imediate, ca proiecție a unui chip al crizei.O insulă, prăbușirea unui avion, copii supraviețuitori, un parașutist prăbușit, capul unei scroafe în par, două tabere, prăbușirea pe plajă , la picioarele unui adult. Și o scoică ce își pierde, treptat, semnificația. Pe scurt, un roman la care există motive suficiente ca, din vreme în vreme, să revii.

În actualul context politic, o lucrare de profund folos. Nu doar pentru descoperirea și înțelegerii rădăcinilor conflictului ruso-ucrainean, ci pentru a înțelege modul în care însăși relațiile româno - ucrainene, de -a lungul ultimelor cinci secole, s-au desfășurat. O autentică călătorie în devenirea statului ucrainean, admirabil croită.

Inspirată traducere, redescoperire, după decenii , a unei capodopere , oferind portretul unei lumi, răspunzând, în parte, precis, unor dileme contemporane, reamintind importanța deciziilor și a sacrificiilor. După ecranizări și traduceri anterioare, firească și dreaptă revenire.

Unul dintre romanele la care revii , din vreme în vreme. Ediția Biblioteca pentru toți este potrivită celor care consideră că fiece fărămă de timp liber se cuvine cuprinsă în redescoperirea luptei lui Rodion Raskolnikov spre propria devenire .

Un roman despre vintrele căsătoriei. Portret precis al lumii imediate, în care relațiile sunt fragile, sindromul Peter Pan firesc, dragostea - suită de crochiuri, nevoia de celălalt ca refugiu deloc neobișnuită. În esență, poem al singurătății. Bine scris , seducător pentru ultimele pagini.

Pentru rapidă reparcurgere a materiei, un bun instrument de lucru.

O selecție a rugăciunilor Sfântului Cuvios Siluan Antonov. Utilă credincioșilor, prilej reamintirii celei dintâi întâlniri cu Sfântul, inspirată reaflare a dulceții profunde a dialogului cu Dumnezeu.

Este unul dintre romanele pe care, din când în când, le recitesc , reîndrăgostindu-mă de el. Desigur, un roman al adolescenței și, de aceea, util fiecărei vârste, Un roman despre Paradisul pierdut, onoare, prietenie și izbirea de realitate. De fapt, pentru cei trecuți de vârsta juneții, un refugiu potrivit.

Un roman care sună familiar. Între Le Grand Meaulnes și un posibil nou Brokeback Mountain. Bine scris, atentă construire a atmosferei și un mesaj util multora dintre cititori. Un roman despre vârste, frumos construit.

De profund folos.

Manual util atât elevilor , cât și profesorului, reflectând măiestria sintetizării a Magdei Stan, deschizând de folos fereastră elevilor spre istoria modernă .

Principala virtute - motivele, imaginile familiare. După parcurgerea primelor două romane ale lui Carlos zafon, ești pregătit . Scena este franceză, personajele sunt aceleași. Aceleași ingrediente definind literatura pentru adolescenți, aceeași forță de seducție datorată nostalgiilor. Pentru admiratorii lui Zafon, o alegere utilă, neîndoielnic. Pentru adolescenți - lectura potrivită vârstei. Pentru cei olecuță mai vârstici - suport rememorărilor.

Despre o lucrare duhovnicească nu ai a formula impresii. În acest caz, bucuria este cea ce primează. O lucrare reamintind și întărind credința. Mărturisind trecerea prin veac a unuia dintre monahii de seamă ai veacului trecut. Și oferirea unei pilde de înalt preț de asumare a credinței.

În bună măsură, un roman pe care îl parcurgi mai curând pentru autor decât pentru subiect. Pentru că perspectiva devine un joc cu piese arhi-cunoscute. O carte care provoacă și care reamintește forța unui stil. Impresia este limpede - parcurgi una dintre operele lui Anthony Burgess și vechiul joc, familiar în urma precedentelor lecturi este reluat. Desigur, important pentru deslușirea unui portret diferit în detalii al Mântuitorului.

Îndemnul pentru parcurgerea romanului mi-a venit din partea ecranizării sale. A fost primul Ian McEwan pe care l-am citit. Și atmosfera a fost cel mai de preț dar, alături de scriitură. Cronica unui timp , definit de sensibilitățile sale , reflectat de relația dintre doi tineri, ilustrând imposibilitatea comunicării, teama și neacceptarea sinelui și a celuilalt. Pe scurt, autentic poem al zidirii în sine , în ciuda dragostei.

Mult timp după parcurgerea sa, am păstrat zaţul depus după parcurgerea ultimei pagini. O carte onestă, iată prima etichetă. Un roman despre singurătate şi însingurare şi despre iluzia evadării. Simplu, bine croit, interesant scris. Un Isherwood. În nici-un caz unul rău.

Este un volum pe care îl recomand celor ce se tem de moarte. De moartea celui de alături. Care refuză să o accepte . Este un roman pe care îl recomand celor depărtaţi de poveşti şi basme şi pilde. Pentru că adevărurile lor au folos terapeutic în provocările cotidiene. Este o carte pe care am descoperit-o recunosc, graţie ecranizării. Am perceput-o, şi, după parcurgerea ultimei pagini încă o desluşesc, ca o experienţă personală. Nu ştiu care va fi folosul citirii ei pentru Domniile Voastre. Ştiu însă că , asemenea altor cărţi părelnic pentru copii, se cuvine străbătută şi de părinţii pruncilor. Spre plantarea seminţelor unei curate închipuiri a rânduielii vieţii.

O încercare temerară ( şi reuşită) a unui grup de studenţi filologi de a contribui la redescoperirea lui Guy de Maupassant. Texte despre relaţia dintre femei şi bărbaţi, seducătoare pentru cei ce nu s-au depărtat de literatura de veac XIX , pentru preţuitorii autorilor, mai cu seamă, regăsind stilul şi umorul şi precizia diagnosticului , eleganţa şi atmosfera unei lumi vrednice de preţuire. Pe scurt, rodul unei frumoase trude, potrivită oază odihnei după o zi obositoare.

Un roman ce îşi pretinde, din vreme în vreme, relectura. Pentru atmosferă, pentru dialog, pentru perspectivele asupra Bisericii, pentru complicităţile cu cititorul, pentru impresionanta arhitectură, pentru cele ce nu se supun mărturisirii. Un roman impresionant.

Un frumos omagiu al prieteniei în culorile pe care doar copilăria şi adolescenţa e pot odrăsli, fascinanta Calcutta şi o istorie de familie . Seducător, pe alocuri impresionant. Chiar depăşind vârsta adolescenţei, admirabila construcţie a romanului impresionează iar unele imagini rămân, nu puţină vreme, în memorie.

Este una dintre acele cărţi de profund folos pentru desluşirea dramelor ce par depărtate temporal şi spaţial. Utilă credincioşilor ortodocşi, a căror evlavie faţă de Sfântul Ierarh Ioan Maximovici se va îmbogăţi, foarte de folos celor pasionaţi de istorie . O carte despre supravieţuire, despre refugii , despre atitudini faţă de cei fără patrie şi ocrotire şi, mai cu seamă, o carte despre solidaritate. Virtutea dintâi pare admirabila documentare. Şi, neîndoielnic, reprezintă o virtute. Doar că , dincolo de date , de nume, de rapoarte şi mărturii, acea lume a ruşilor albi devine tangibilă. O carte de profund folos, mai cu seamă în aceste vremuri. Pentru a înţelege. Şi pentru a depăşi cercul propriei lumi .

A fost primul contact cu literatura lui Carlos Zafon. Târziu, adevărat, dar am obiceiul ocolirii "autorilor la modă". Descoperirea s-a datorat atât morţii scriitorului , cât şi încredinţării că parcurgerea universului său se cuvine să fie sistematică , oricât de tentantă ar fi întâlnirea curândă cu "Umbra vântului". Este un roman pentru tineri şi , pentru cei depărtaţi biologic de vremea adolescenţei, bun prilej de regustare a emoţiilor acelei vârste , impactul imaginilor fiind , inevitabil, amortizat de deceniile cumulate. Admiraţia se datorează documentării şi grijii pentru detalii. Bucuria - aerului de vacanţă şi frumosului elogiu adus prieteniei şi faptului că, sper, pentru mulţi, Victor Kray aminteşte chipul bunicului . Baiul - Prinţul din negură aminteşte mult, poate mult prea mult, de un anumit personaj al lui Stephen King. Desigur, nedrepte ar fi bănuielile, dar simţit-am , în fiecare dintre scenele confruntării, familiaritatea scenelor cuprinse de respectivul roman şi , de nu ai ocolit ecranizările, lucrurile devin mai mult decât limpezi. Pe scurt, un roman de vacanţă. Bun instrument reunirii întregii familii în aprinse dezbateri . Şi, implicit, de împreună-citire. Căci, roman despre familie şi este.

La începutul anilor 1990 , parte dintre noi a văzut ecranizarea acestui roman. După treizeci de ani, emoția , presupun, este aceeași. De aceea, rândurile lui Michael Ende, strânse în Poveste fără sfârșit se cuvin citite. Nu pentru a-ți aminti scene de odinioară, nu pentru a realiza comparații ci, mai cu seamă, pentru a-ți aminti adevăruri esențiale, exprimate elegant ,dar precis, despre anticari, basme, refugii, relația cu personaje mai reale decât realitatea și despre prețul pătrunderii în ficțiune. O carte pentru copii ? La prima vedere , neîndoielnic. Așa cum ar fi indicată lectură mult invocatului copil interior. De fapt, un bun bobârnac deșteptării din partea unuia dintre cei mai remarcabili băsmuitori ai vremurilor noastre.

Romanul pe care, din vreme în vreme, este indicat să îl recitești. Desigur, pentru stil, rasism, atmosfera Sudului, mistere, dreptate, copilărie și un personaj fabulos. Dar, îmi place a crede, mai cu seamă pentru că îi ești personaj. Ca printr-o lentilă, îți revezi tatăl , vecinii și propria copilărie. Și îi rămâi recunoscător, întreaga viață, admirabilei Harper Lee pentru unul dintre cele mai prețioase daruri.

Un volum agreabil ,reductibil la o singură propoziție. O informație de presă dezvoltată, în mod decent, chiar frumos și emoționant de întâlnirea cu rândurile și trecerea prin veac a lui Franz Kafka a cititorului s-a redus la citate sau stereotipuri sau a fost de scurtă durată și superficială. De nu astfel au stat lucrurile, Kafka și păpușa călătoare poate fi considerat o reverență, o istorie drăguță . Și, poate fiind nedrept după decenii de străbatere a slovelor și biografiei autorului scrisorilor păpușii, nimic mai mult. Un punct în plus - vagul parfum de Prințul fericit al lui Oscar Wilde.

Este mai mult decât o carte bună. Constituie o imensă hartă spre străbaterea unei biografii. Rândurile sale amintesc vechi basme, pagini de hagiografie, vise, istorii alternative, impresii despre o Rusie atât de depărtată de cea din realitatea imediată. Este o carte pentru care ești recunoscător autorului și traducătorului, în egală măsură. Mai important, este o carte despre care nu ai îndoiala că te-a ales . Că va fi drept ca, la un moment dat, să o recitești. O carte de care îți amintești adesea, ca de o trecută experiență, știind că, în august 2020, se vor împlini 500 de ani de la pristăvirea acelui Laur în care atât de limpede - curat te-ai deslușit.