Murakami nu dezamageste niciodata. Chiar daca aceasta carte nu are elementele magice pe care le ador de la Murakami, povestea celor doi tineri a fost foarte bine scrisa. Unele scene pot sa fie foarte explicite, dar nu am intalnit un japonez care sa nu descrie in detaliu acele scene...

O poveste de "dragoste" in care iubirea nu este cauzata de sentimente intense intre personaje sau neputinta de a sta despariti, ci de frica singuratatii pe care ar putea-o avea daca nu ar fi impreuna. Mi-a adus aminte de relatia dintre George si Lennie din Soareci si oameni...

O poveste despre "visul american" si cum acesta este doar un mit pentru a-i face pe unii sa viseze mult si bine. O poveste despre prietenie, dar nu din cauza ca va intelegeti bine, ci din cauza singuratatii. Ultimele pagini lovesc foarte tare cand te uiti in spate.

O poveste de iubire diferita, in care nici personajul principal nu stie ce se intampla. Unele pasaje poate nu au sens, altele poate nici nu trebuie sa aiba sens, deoarece Gellu Naum a creat o "autobiografie" speciala.

Inca o poveste despre razboi, inca o poveste despre moarte, inca o poveste despre iubire... cand citesti/vezi prea multe lucruri despre aceste evenimente infricosatoare, devi cam detasat de toate, dar aici nu s-a intamplat asta.

Un film sau scurt-metraj in regia lui Robert Eggers sau Ari Aster ar fi superb! O poveste despre o persoana aspra intr-o lume inferioara lui, pana cand el devine cel inferior, iar restul aspri. Piele de gaina!

Lucruri destul de esentiale pentru oameni, scrisa intr-un stil dragut, cu umor ici pe colo, dar cateodata simt ca si cum Harari isi spune doar opinia proprie, nu dintr-un punct obiectiv. De asemenea, sunt curios ce are de spus despre viitor in cartea sa, Homo Deus.

Se poate observa de unde s-a inspirat George Orwell, dar tot el a facut-o mai bine. Inceputul este destul de incet si plictisitor pe alocuri, dar dupa ce povestea incepe sa se dezvolte, lucrurile prind mai mult sens, dar si o latura mai intunecata...

Ted Chiang nu dezamageste cand vine vorba de povestiri SF cu mai multe straturi decat ai credea. Majoritatea povestirilior sunt superbe si te pun sa gandesti, dar mai sunt si cateva, de umplutura pentru mine. Oricum, Exalare trebuie citita neaparat!

Unul dintre cele mai cunoscute clasice... pacat ca nu s-a ridicat la asteptarile mele. Cand citeam credeam ca e vorba doar despre acea poveste de dragoste melodramatica, dar nu acel element este punctul forte. Cei din clasele de jos vor fi intotdeauna vazuti saraci, chiar daca ei au reusit sa ajunga departe.

Kobo Abe ne prinde intr-o capcana si nu vrea sa ne dea drumul, la fel cum face si personajul principal cu insectele. Suntem blocati cu el si cu o femeie a nisipurilor, unde oamenii isi pierd mintile si dispar pentru totdeauna...

Murakami reuseste din nou sa creeze un vis in loc de o carte. Cand citesti, intri in lumea lui si nu te mai lasa pana la ultima pagina. Chiar nu stiu despre ce e aceasta carte... iubire si pierderea iubirii? Speranta si pierderea sperantei?

Dracula este un clasic foarte bun si inspaimantator. Este si foarte lung pentru ce vrea sa ne prezinte, dar si lent in unele parti. Nu ma aspteam ca Dracula sa fie undeva in spatele cartii, reflectoarele fiind puse pe oameni obisnuiti.

Nu am mai citit ceva asa de amuzant si sumbru in acelasi timp. Billy este printre cele mai triste personaje pe care le-am vazut deoarece razboiul l-a transformat intr-o leguma care viseaza extraterestrii. Evenimentele sunt prezentate foarte absurd si la un moment dat, nu mai sti ce este adevarat si ce este doar imaginatia bogata a lui Billy.

Fata de Metro 2033 si 2034, aceasta carte are la baza acest moto ,,Oamenii sunt adevaratii monstri". Monstrii pe care i-am vazut in primele carti nu mai sunt prezenti, asadar scenele de suspans sunt create de oamenii care isi pierd umanitatea. Finalul da impresia ca ar urma un Metro 2036...

Hmm... poate dupa o recitire o sa imi placa mai multa, deoarece o sa pot observa mai usor elementele si schimbarile care se petrec intre acesti copii, dar pana atunci, aceasta carte a oferit in mare parte ce a vrut, dar as fi vrut mai mult de la ea, mai ales la consencinte.

O carte care foarte buna care ne arata o perspectiva unica! Din primele pagini deja imi placea de Christopher, iar pe parcursul aventurii lui, m-am atasat foarte mult de el, iar felul in care gandeste si rezolva situatiile este foarte interesant. Nu este o carte foarte lunga si are destule elemente care sa te tina in suspans, asadar, o recomand cu mare caldura!