Bănuiesc că majoritatea cumpărătorilor și cititorilor acestei cărți sunt tinerii, adolescenții. După ce am citit-o, aș recomanda-o cu drag și adulților. Reflectă atât de simplu problemele cu care adolescenții se confruntă la școală, când încearcă din greu să se integreze într-un nou grup de prieteni. De multe ori, adulții trec cu vederea tocmai ce pentru tineri este cel mai important. Să citesc această carte a fost, aș spune, eliberator pentru că mi-a dat speranța că pe viitor, vor mai fi publicate cărți care să adopte asemenea subiecte.

M-a uimit cât de mult mi-a plăcut cartea. Stilul lui Camil Petrescu te "vrăjește". Am fost fermecată de mulțimea de detalii, de finele observații pe care le face. Așa mi-am imaginat o carte care să îmi placă fără să am ceva de comentat.

Am citit cartea pentru că urma să o studiem la școală. Am întrebat colegi mai mari cum este. Nu mi-au împărtășit impresii prea frumoase, așa că m-am pus pe citit să "văd"cu ochii mei cum este romanul până la urmă. Am fost surprinsă că nu este atât de plictisitoare. Chiar dacă am început-o "cu stângul", până la urmă am ajuns în punctul de a încuraja pe alții să o citească. Acțiunea a fost destul de amplă dar fără să fie plictisitoare.

O poveste extrem de captivantă, în stilul Agathei Christie. Apreciez că la început indiciile sunt puține, iar mai apoi, apar gradual, făcând povestea din ce în ce mai atrăgătoare. Pe de altă parte, dacă ai putină răbdare, poți termina romanul într-o singură zi pentru că dacă l-ai început, nu vei mai dori să îl lași din mână.

Un alt roman în care Agatha Christie are grijă să ne țină în suspans. Foarte bine structurată, povestea are suficiente detalii, dar nu prea multe pentru a plictisi, totul este povestit cu o lejeritate tipică autoarei, iar finalul este surpinzător, ca întotdeauna.

Pasiune, suferință, extaz, sinceritate. O descriere plină de emoție a indiferenței care se transformă încet în dependență, a curiozității care devine cunoaștere, a unei nevinovate iubiri fără de care, mai târziu, viața pare să nu aibă sens.

De la prima pagină ești "absorbit" într-o lume parcă separată de lumea în care trăim, separată și de perioadele istorice. Apoi dai peste fărâme de istorie, o istorie necruțătoare prin care nu ai zice că lumea în care trăim a înfruntat-o. Pe cât de magic a fost începutul, pe atât de dureros este finalul,finalul lumii acesteia magice, care spre surprinderea noastră, este în mare parte inspirată din lumea reală. Am realizat câtă emoție a fost "investită" în carte, doar când am citi deznodământul. Descrieri atât de puternice ale unei lumi părăsite, încât aveai impresia că le-ai văzut la un moment dat cu ochiul liber. Cartea ne arată că fiecare comunitate este o lume, o lume magică, chiar dacă nu ne dăm seama. Că atât poveștile cu monștrii, cât și poveștile cu zâne sunt inspirate tot din realitate, chiar dacă ne place să recunoaștem sau nu. Ar fi atât de multe de precizat pentru că Olga Tokarczuk ne-a demonstrat că în câteva sute de pagini, putem cuprinde cele mai importante momente ale vieții omenești, cu credințele, bucuriile și necazurile ei.

Emoții peste emoții. Răni încă deschise, sentimente reprimate, speranță. Dezamăgire, nerăbdare și resemnare. Deși pare o simplă poveste de dragoste, am simțit că este total altceva decât am întâlnit până acum. Cărțile sunt martorii dragostei lor, iar tot ele cele care o fac cunoscută.

"Astăzi va fi o zi nemaipomenita și iată de ce…" Pentru că o să îmi împărtășesc părerile despre această carte, ce altceva mai bun? De ce spun asta? Pentru că dacă nu ai auzit încă de cartea de față, ar fi bine să faci tot posibilul să o citești, mai ales dacă ești timid/timidă ca mine.Dar în orice caz, chiar dacă ești timid sau nu, pune mâna pe carte și CITEȘTE-O! Ce apreciez cel mai mult la o carte, este maniera sinceră și simplă în care transmite emoțiile către cititor. În cazul de față, discutăm despre viața unui adolescent descrisă cu aceleași cuvinte cu care el ar povesti-o, cu aceleași cuvinte care îi trec prin cap, aceleași senzații. Aceea a fost o zi minunată și iată de ce: am terminat romanul și parcă mi-aș fi dorit să nu se termine.

Cartea am cumpărat-o fără să citesc un review, o părere despre ea. Pur și simplu m-a atras titlul. Când am deschis-o, a trebuit să citesc măcar ceea ce era scris pe copertă. Apoi am început să o citesc...și nu am mai lăsat-o până nu am terminat-o. Povestea pare în început una obișnuită : adolescentă rebelă, nemulțumită de mama sa, care dorește să meargă la bal cu băiatul de care s-a îndrăgostit. Continuarea însă m-a emoționat până la lacrimi. Mi-a dat ocazia să reflect la comportamentul meu, la ceea ce am, la șansele care mi s-au oferit. Mi-a adus aminte că sunt norocoasă că pot să citesc romanul și apoi să mă întorc la rutina mea, pentru care, parcă sunt mai recunoscătoare. Emoțiile sunt exprimate exact așa cum le experimentăm, chiar și momentele de disperare, de "gol", de furie.

De când am deschis-o, m-a "vrăjit" complet! Aveam nevoie de o carte ca aceasta pentru că de mult timp tânjeam după emoția, după atmosfera creată de fiecare cuvânt. Recent, cineva m-a rugat să îi recomand o carte, știind pasiunea mea pentru cărți. Nu am ezitat prea mult și i-am recomandat: "Ciuma" de Albert Camus.