Mai zilele trecute, un amic „m-a tras de mâneca” virtuală a comunicării digitalizate şi m-a-ntrebat: „Nae, tu mi-ai citit ultima carte?”. Iar eu i-am răspuns: „Fireşte, Vio, cu tot cu autograful mătăluţă!”. Şi-a adus aminte, ulterior, că am fost, acasă în Braşov, la lansarea cărţii sale şi că am stat de vorbă face to face, desigur nu atât de mult cât mi-aş fi dorit.E vorba despre Viorel Vintilă, jurnalist braşovean, cel care în anii ‘90 a lăsat „confortul” democraţiei originale româneşti pe incertitudinea găsirii propriului vis american şi a plecat.Unde? Peste „gârla cea mare” de-i zice Atlantic…Viorel Vintilă spune despre el că a plecat din România când drepturile încă erau considerate delicte.O exprimare care defineşte jurnalistul din el. A plecat în SUA și a revenit anul trecut acasă, pentru o scurtă perioadă, cu o nouă carte în limba română: „Povești din State“. După lansare, am citit-o iute-iute pentru că e o carte care se citeşte repede. Din motive foarte simple. E scrisă fain, cu „nerv” jurnalistic şi cu mai puţină „fiţă” literară şi e o carte din care afli felii de viaţă americană a dezrădăcinatului (-ţilor) care încearcă să-şi găsească rădăcini într-o nouă lume. Viorel zice, la un moment dat, că: „Mulţi visează să zboare, puţini, însă, dau şi din aripi.Fă-ţi din visuri aripi şi vei reuşi să zbori!”.Frumos spus, greu de realizat! Un lucru din ce în ce mai apăsator în jurul nostru este inflația de hiper-certitudini.Aproape indiferent de temă, aproape indiferent de interlocutor.Dialogul, dezbaterea, curiozitatea pentru punctul de vedere care izvorăște din universul celuilalt sunt înlocuite de clamarea emfatică a unor viziuni personale, într-un mod agresiv și militant. Viorel iese din această „re-definire” a societăţii de azi şi-n ale sale „Povești din State“ încearcă ceea ce un om normal şi cu talent jurnalistic şi literar încearcă să facă: să împărtăşească cu alţii trăiri, sentimente, fapte şi întâmplări ce i-au marcat,lui şi celor din jurul său, ultimele decenii de viaţă pe pământ american. Şi o face bine! Am simţit, în timp ce-i citeam cartea, un pic din sentimentele avute cu mult, mult timp în urmă, atunci când am citit despre acea „Americă a ogarului cenuşiu” a lui Romulus Rusan. Păcat că, atunci când „te prinde” stilul lui Viorel Vintilă, se termină cartea!...Sunt convins că aşa cum această carte e continuarea unor alte serii de încercări literare, aforisme şi cărţi, va mai exista o continuare a acestor „Povești din State“, pentru că eu simt că nu a spus suficient din cele trăite şi întâmplate lui acolo, departe! Şi sunt şi eu de acord cu un amic de-al său, care spunea despre el că „Viorel Vintilă este cronicarul româno-american care știe să ne așeze sensibil și emoțional sub luminile rampei!”.„Povești din State” este şi istorie a întâmplărilor trăite „şi platformă” de interviuri pentru a afla despre oameni, fapte şi întâmplări faine! Prin lecţiile de viaţă aduse în atenţia cititorului, lecţii încununate de trăiri, succes, muncă, deziluzii ori împliniri, garantez că „Povești din State” vă oferă o lectură cu adevărat originală şi mult, mult umor! Pentru mine, citind cartea, America devine diferită și familiară, în același timp.Tocmai de aceea, pentru a mă lămuri pe deplin, aştept un nou episod de „Povești…” din partea lui Viorel! Gânduri bune!