Nicu-Aurelian Steinhardt s-a nascut pe 29 iulie 1912, intr-o familie de evrei, in comuna Pantelimon, judetul Ilfov. Tatal sau, Oscar Steinhardt, era veteran din Primul Razboi Mondial, decorat cu Virtutea Militara, de profesie inginer si arhitect. De altfel, de-a lungul vietii, cel al carui nume de nastere avea sa se transforme pe copertele cartilor in Nicolae Steinhardt avea sa evoce portretul semet al tatalui, recunoscand ca de la acesta a invatat care este suprema calitate a unui om in viata: curajul. "Fara el, toate celelalte se dilueaza, pier, nu fac doi bani. Purtarea lui si cuvintele pe care mi le-a spus in momentul plecarii mele la Securitate spre a fi arestat (avea optzeci si doi de ani) m-au insotit (tonic) pe toata durata detentiei si le consider nu mai putin vrednice de respect ori mai putin frumoase decat faimosul "Merde!" al lui Cambourne la Waterloo. Tata: "Vezi sa nu ma faci de ras, sa nu fii jidan fricos, sa nu te caci in pantaloni". Pentru el orice om lipsit de curaj fie acela roman, evreu sau de orice alta nationalitate ,se bucura de calificativul "jidan fricos". La putini am vazut atata dispret pentru lasitate", spunea Steinhardt, reprodus in lucrarea "intre lumi", scrisa de Nicolae Baciut. Mama sa este descrisa in aceeasi tenta cromatica de nostalgie, dar in nuante ceva mai calde si blajine. "Maica-mea era poreclita "Bunatate". Mi-o amintesc dand bucatele de zahar cailor inhamati la trasurile care, pe vremuri, isi asteptau musteriii de-a lungul trotuarelor. Model i-am avut pe amandoi parintii. Dar, vai, n-am nici curajul tatei, nici bunatatea mamei! Cum de pot fi atat de altul decat ei? Ce minunat lucru ar fi fost sa pot impreuna calitatile amandurora! N-a fost sa fie. Apoi, maica-mea a fost o femeie frumoasa. Tata n-a fost un barbat frumos. Ca si anecdota cu G. B. Shaw si frumoasa actrita, in mine nu s-au implinit calitatile celor doua parti", povestea Steinhardt, cu nostalgie, in aceeasi carte.