Alexandru Odobescu (1834-1895) a fost un scriitor, arheolog si om politic roman. A fost ministru al monumentelor (1863-1864) si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) si a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit in perioada profesoratului sau. A publicat studii de folclor despre cantecele Europei rasaritene, studii de istorie literara dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea. Odobescu este autorul unor nuvele istorice si volume de eseuri . A fost elev al Colegiului Sf. Sava din Bucuresti, iar in 1850 merge la studii in Franta, la College de France din Paris. Impreuna cu alti studenti romani de la Paris, la 14 februarie 1851 infiinteaza Junimea Romaneasca, societate politica si culturala a studentilor romani din Franta. In 1862 domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numeste pe Odobescu director in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, iar in 1863 devine ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, apoi ministru ad-interim la Ministerul Treburilor Straine. In 1891 Alexandru Odobescu devine directorul Scolii Normale Superioare, calitate in care publica manuale scolare. A murit la 10 noiembrie 1895, sinucigandu-se in urma unor tragice evenimente de ordin familial si public.