Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885-1 septembrie1944) a fost prozator si dramaturg roman, membru titular al Academiei Romane. A fost primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai. Ambii parinti constituie modelele familiei Herdelea, care apare in romanele Ion, Rascoala, Gorila, etc. In 1900, Rebreanu urmeaza Scoala Reala Superioara de Honvezi din nord-vestul Ungariei. La sfarsitul anului I a obtinut calificativul "eminent". In anul 1906 a fost repartizat ca sublocotenent in armata austro-ungara. Acolo, pe langa indeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupari literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. La sfarsitul anului 1929 a fost numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care a detinut-o timp de un an. Liviu Rebreanu a readus problematica taraneasca in centrul atentiei lumii literare, prin romanul setei de pamant, Ion. A scris apoi romanul Rascoala, o capodopera a romanului romanesc din toate timpurile. Un al treilea roman, Padurea spanzuratilor, a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele sau, locotenent in Armata Austro-Ungara, fiind condamnat la moarte si executat pentru o tentativa de a dezerta. Spre sfarsitul vietii, prozatorul a scris mai multe romane, politiste sau cu subiecte care tin de zona paraliteraturii, cum ar fi Adam si Eva, bazat pe tema metempsihozei.