Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

CD Theodor Paraschivescu - George Enescu - Pian

0
(0 review-uri)
  • CD Theodor Paraschivescu - George Enescu - Pian
  • CD Theodor Paraschivescu - George Enescu - Pian
  • CD Theodor Paraschivescu - George Enescu - Pian
  • CD Theodor Paraschivescu - George Enescu - Pian

CD Theodor Paraschivescu - George Enescu - Pian

0
(0 review-uri)
SEPT CHANSONS DE CLEMENT MAROT OP. 15

    1.ESTRENE A ANNE 01:17
    2.LANGUIR ME FAIS 01:57
    3.AU DAMOYSELLES PARESSEUSES D\\\\'ESCRIRE A LEUR AMYS 01:17
    4. ESTRENE DE LA ROSE 02:42
    5.PRESENT DE COULEUR BLANCHE 01:40
    6.CHANGEONS PROPOS, C\\\\'EST TROP CHANTE D\\\\'AMOURS 02:20
    7.DU CONFICT EN DOULEUR 04:39

Ileana Cotrubas

Theodor Paraskivesco – pian

 SUITA OPUS 10

    8.NO 1 TOCCATA 04?32
    9.NO 2 SARABANDE 07:24
    10.NO 3 PAVANE 05:50
    11.NO 4 BOURREE 06:20

 SONATA OPUS 24 NR. 1

    12.ALLEGRO MOLTO MODERATO E GRAVE 11:03
    13.PRESTO VIVACE 05:2
    14.ANDANTE MOLTO ESPRESSIVO 07:4

Theodor Paraschivescu

Nascut in Romania (Brasov), dupa studii solide  la Conservatorul Superior de Muzica “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, cu Silvia Serbescu, beneficiaza de o bursa a Guvernului Francez care ii permite sa se instaleze la Paris pentru a urma cursurile cu Yvonne Lefebure la pian si Nadia Boulanger pentru analize muzicale. Laureat in 1961 al Concursului International “George Enescu”, Premiul “Claude Debussy” in 1970, Paraschivescu, partajandu-si repertoriul intre marii clasici si romantici, pe de o parte si muzica franceza pe de alta parte, s-a produs stralucit in marile festivaluri franceze si a efectuat importante turnee in strainatate mai ales in Germania, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Spania, Portugalia, Polonia,  Canada, Mexic, etc. Solist al Radiodifuziunii Franceze a realizat numeroase inregistrari  fonografice  consacrate lui Beethoven, Haydn, Mozart, Brahms si Schubert, pana la Debussy, Satre, Ravel si Faure acesti trei compozitori pentru muzica de camera.
Discurile sale i-au adus cele mai inalte recompense decernate de Academii si presa de specialitate .

Sept chansons de Clement Marot , op.15

1908 . Dupa o neobisnuita pauza de creatie care a durat circa un an si jumatate, Enescu va scrie in a doua jumatate a anului 1908 ciclul inspirat de poetul francez Clement Marot , scrise in franceza veche a secolului XVI .
Farmecul special al acestor poeme se regaseste plenar in muzica lui Enescu, care urmareste fidel starile sufletesti pe care le degaja. Dupa cum observa Pascal Bentoiu „ciclul enescian este admirabil gradat, el urmeaza cumva doua linii expresive divergente: una de buna dispozitie - clar semnificata in liedurile 3 si 6 si una mergand de la nostalgie pana inspre adanca melancolie – linie cuprinsa in cantecele nr. 2-4-5-7”.
Ciclul se impune printr-o evidenta noblete interioara dublata de elementele modale usor arhaizante, ce reinvie parfumul unei Frante medievale.

Opusurile 10 si 24  nr.1 pentru pian

1904. Juriul celebrei reviste franceze „Musica”, din care  faceau parte Debussy, Cortot, DֺIndy, decerneaza primul sau premiu lui George Enescu. Lucrarea premiata, Suita a II-a pentru pian opus 10 , aduce intr-o anumita masura un omagiu marilor clavecinisti francezi. Trebuie oare sa ne multumim sa o gasim „vag arhaizanta”?  Despre influentele suferite, insusi compozitorul confesandu-se lui Bernard Gavoty, recunoaste:” Chiar Wagnerian cum sunt, i-am iubit indeajuns pe Ravel si Debussy, pentru a suferi, ici si colo, influenta lor. Astfel, in Suita a II-a pentru pian, compusa in 1903, se gasesc o Pavana  si o Bourée destul de “Ile- de- France”,
de un colorit oarecum debussyst. Iar in Toccata care precede aceste doua piese, tema ei secunda reproduce inversat motivul ritmic al Toccatei  din Tombeau de Couperin” ( sa notam totusi ca Toccata de Ravel a fost scrisa abia dupa 14 ani…). Lucrare de tinerete, cert, aceasta suita face apel la un limbaj de sinteza, la o scriitura de un echilibru si de o eleganta exprimata printr-o melodie generoasa, un rafinament armonic si instrumental, totul avand o perfectiune arhitectonica evidenta. Aceasta partitura timpurie ocupa un loc deosebit si unic in intreaga creatie a lui Enescu.
1924. Intrerupand acaparanta elaborare a lui Oedipe, care il preocupa de multe luni, Enescu termina prima sa Sonata pentru pian. Titlul sau mentioneaza „in fa diez minor”. Mentiune daca nu inexacta, daca nu incompleta cand observam bogatia tonala si subtilitatea modala ce se instaleaza in lucrare deja de la inceputul primei parti, Allegro molto moderato grave, un Presto care urmeaza e o muzica plina de pulsatie cu elemente dinamice putin utilizate de altfel de Enescu. Pe langa ritmurile asimetrice, putem admira o scriitura de toccata, care, in pofida scriiturii aerate, e la fel de eficienta ca falsa fuga initiala. Contrar tuturor asteptarilor, miscarea a treia, Andante molto espressivo este lenta si meditativa. Recreind, dupa marturisirea muzicianului „ atmosfera nocturna a Campiei romane”, aceasta pagina e plina de o poezie nostalgica foarte tipica a unui spatiu atemporal: cheie a unei veritabile intelegeri a acestei muzici care sugereaza o filozofie a timpului diferita de cea occidentala.
Se simte in aceste pagini o nevoie de innoire, o cautare de sine lenta, dar sigura. Deopotriva cristalizarea aspiratiilor celor mai pure si necesitatea de eliberare prin reintoarcerea la formele si substanta cantului ancestral.
Critica franceza a primit foarte favorabil aceasta Prima sonata pentru pian, subliniind coexistenta pe care o obtine intre aparenta improvizatiei si constructia riguroasa care nu e evidenta la o prima abordare.

                                                                              
                                                                                                            Cornel Taranu

Citeste mai mult

19.36Lei

19.36Lei

Primesti 19 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

SEPT CHANSONS DE CLEMENT MAROT OP. 15

    1.ESTRENE A ANNE 01:17
    2.LANGUIR ME FAIS 01:57
    3.AU DAMOYSELLES PARESSEUSES D\\\\'ESCRIRE A LEUR AMYS 01:17
    4. ESTRENE DE LA ROSE 02:42
    5.PRESENT DE COULEUR BLANCHE 01:40
    6.CHANGEONS PROPOS, C\\\\'EST TROP CHANTE D\\\\'AMOURS 02:20
    7.DU CONFICT EN DOULEUR 04:39

Ileana Cotrubas

Theodor Paraskivesco – pian

 SUITA OPUS 10

    8.NO 1 TOCCATA 04?32
    9.NO 2 SARABANDE 07:24
    10.NO 3 PAVANE 05:50
    11.NO 4 BOURREE 06:20

 SONATA OPUS 24 NR. 1

    12.ALLEGRO MOLTO MODERATO E GRAVE 11:03
    13.PRESTO VIVACE 05:2
    14.ANDANTE MOLTO ESPRESSIVO 07:4

Theodor Paraschivescu

Nascut in Romania (Brasov), dupa studii solide  la Conservatorul Superior de Muzica “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, cu Silvia Serbescu, beneficiaza de o bursa a Guvernului Francez care ii permite sa se instaleze la Paris pentru a urma cursurile cu Yvonne Lefebure la pian si Nadia Boulanger pentru analize muzicale. Laureat in 1961 al Concursului International “George Enescu”, Premiul “Claude Debussy” in 1970, Paraschivescu, partajandu-si repertoriul intre marii clasici si romantici, pe de o parte si muzica franceza pe de alta parte, s-a produs stralucit in marile festivaluri franceze si a efectuat importante turnee in strainatate mai ales in Germania, Belgia, Luxemburg, Elvetia, Spania, Portugalia, Polonia,  Canada, Mexic, etc. Solist al Radiodifuziunii Franceze a realizat numeroase inregistrari  fonografice  consacrate lui Beethoven, Haydn, Mozart, Brahms si Schubert, pana la Debussy, Satre, Ravel si Faure acesti trei compozitori pentru muzica de camera.
Discurile sale i-au adus cele mai inalte recompense decernate de Academii si presa de specialitate .

Sept chansons de Clement Marot , op.15

1908 . Dupa o neobisnuita pauza de creatie care a durat circa un an si jumatate, Enescu va scrie in a doua jumatate a anului 1908 ciclul inspirat de poetul francez Clement Marot , scrise in franceza veche a secolului XVI .
Farmecul special al acestor poeme se regaseste plenar in muzica lui Enescu, care urmareste fidel starile sufletesti pe care le degaja. Dupa cum observa Pascal Bentoiu „ciclul enescian este admirabil gradat, el urmeaza cumva doua linii expresive divergente: una de buna dispozitie - clar semnificata in liedurile 3 si 6 si una mergand de la nostalgie pana inspre adanca melancolie – linie cuprinsa in cantecele nr. 2-4-5-7”.
Ciclul se impune printr-o evidenta noblete interioara dublata de elementele modale usor arhaizante, ce reinvie parfumul unei Frante medievale.

Opusurile 10 si 24  nr.1 pentru pian

1904. Juriul celebrei reviste franceze „Musica”, din care  faceau parte Debussy, Cortot, DֺIndy, decerneaza primul sau premiu lui George Enescu. Lucrarea premiata, Suita a II-a pentru pian opus 10 , aduce intr-o anumita masura un omagiu marilor clavecinisti francezi. Trebuie oare sa ne multumim sa o gasim „vag arhaizanta”?  Despre influentele suferite, insusi compozitorul confesandu-se lui Bernard Gavoty, recunoaste:” Chiar Wagnerian cum sunt, i-am iubit indeajuns pe Ravel si Debussy, pentru a suferi, ici si colo, influenta lor. Astfel, in Suita a II-a pentru pian, compusa in 1903, se gasesc o Pavana  si o Bourée destul de “Ile- de- France”,
de un colorit oarecum debussyst. Iar in Toccata care precede aceste doua piese, tema ei secunda reproduce inversat motivul ritmic al Toccatei  din Tombeau de Couperin” ( sa notam totusi ca Toccata de Ravel a fost scrisa abia dupa 14 ani…). Lucrare de tinerete, cert, aceasta suita face apel la un limbaj de sinteza, la o scriitura de un echilibru si de o eleganta exprimata printr-o melodie generoasa, un rafinament armonic si instrumental, totul avand o perfectiune arhitectonica evidenta. Aceasta partitura timpurie ocupa un loc deosebit si unic in intreaga creatie a lui Enescu.
1924. Intrerupand acaparanta elaborare a lui Oedipe, care il preocupa de multe luni, Enescu termina prima sa Sonata pentru pian. Titlul sau mentioneaza „in fa diez minor”. Mentiune daca nu inexacta, daca nu incompleta cand observam bogatia tonala si subtilitatea modala ce se instaleaza in lucrare deja de la inceputul primei parti, Allegro molto moderato grave, un Presto care urmeaza e o muzica plina de pulsatie cu elemente dinamice putin utilizate de altfel de Enescu. Pe langa ritmurile asimetrice, putem admira o scriitura de toccata, care, in pofida scriiturii aerate, e la fel de eficienta ca falsa fuga initiala. Contrar tuturor asteptarilor, miscarea a treia, Andante molto espressivo este lenta si meditativa. Recreind, dupa marturisirea muzicianului „ atmosfera nocturna a Campiei romane”, aceasta pagina e plina de o poezie nostalgica foarte tipica a unui spatiu atemporal: cheie a unei veritabile intelegeri a acestei muzici care sugereaza o filozofie a timpului diferita de cea occidentala.
Se simte in aceste pagini o nevoie de innoire, o cautare de sine lenta, dar sigura. Deopotriva cristalizarea aspiratiilor celor mai pure si necesitatea de eliberare prin reintoarcerea la formele si substanta cantului ancestral.
Critica franceza a primit foarte favorabil aceasta Prima sonata pentru pian, subliniind coexistenta pe care o obtine intre aparenta improvizatiei si constructia riguroasa care nu e evidenta la o prima abordare.

                                                                              
                                                                                                            Cornel Taranu

Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one