O drama in versuri (dar nu numai) scrisa in 1831 care aminteste de lumi shakespeariene.

 

Considerat de critici cel mai important poem dramatic maghiar, mult inaintea vremii sale, Csongor si Tunde ne spune povestea unui tanar erou indragostit "de pe vremea cumanilor pagani" plecat in cautarea iubitei, o zana ce rataceste pe alt taram. Impletind elemente de mit si fantastic, poemul, cu marcate tente filozofice, se desfasoara pe mai multe planuri, explorand posibile raspunsuri la intrebari precum: Sunt fiintele umane capabile sa atinga fericirea? Exista un tip de fericire care sa-l satisfaca total pe om? Sa fie oare dragostea impartasita singura cale de a infrunta constiinta mortii? Toate aceste cautari se petrec intr-o atmosfera fabuloasa, incantatoare, cu ecouri din Visul unei nopti de vara sau Furtuna lui Shakespeare. Este lectura perfecta pentru a evada dintr-un cotidian profund nelinistitor.

 

Omul, daca asculta freamatul nesfarsitului pe care il poarta in sine, se simte a fi sensul major al existentei, regele si incununarea ei; daca se uita insa la ceea ce se concretizeaza prin actiune, prin munca, prin constiinta, se simte inrudit cu insectele a caror existenta se reduce la o clipa. Este ceea ce ne invata "Monologul Noptii" din Csongor si Tunde, fragmentul cel mai bine realizat, mai profund si mai autentic sub aspectul exprimarii sinelui din lirica lui Vorosmarty. In timp, "cu trecerea zilelor razvratitei tinereti", el a reusit sa inchege in forul sau intim o sinteza rezultata din reminiscentele stoicismului antic, idealurile maghiarimii din vremea sa si umanismul cald al fiintei sale. - Szerb Antal

 

Ca filosofie despre sensul vietii, abordarea lui Vorosmarty e sincera si lipsita de pretentii, ignorand, totodata, traditia crestina a scopului superior sau a compensatiilor spirituale pe lumea cealalta; este, asadar, o filosofie laica si pagana, daca nu chiar hedonistica. - Lorant Czigany