Devenirea Mecanicii Ondulatorii, Vol. 1
Teza copernicana a heliocentrismului este expresia armoniei structurii cosmosului luand omul drept criteriu al acelei armonii, intrucat omul a fost facut dupa chipul si asemanarea Creatorului. Devenirea conceptului de unda este prezentata aici in aceeasi idee, insa nu dupa chipul si asemanarea omului, ci numai a inimii sale: este "orbul" initial al lui Hobbes - prima idee de model a unei structuri fizice. Ea a devenit unda contemporana. O trecem, in aceasta prima parte a prezentarii devenirii ei, printr-o dubla comparatie, mai intai cu structura fizica fundamentala ce suporta existenta omului- Pamantul - apoi cu o structura fizica inventata - gaura neagra - pentru a da, intr-un final, conceptului de functie de unda locul ce i se cuvine de drept ca o caracteristica definitorie a omului insusi: este expresia constiintei faptului ca ocupam un loc intr-un univers in continua schimbare.

Devenirea Mecanicii Ondulatorii, Vol. 2
Doua structuri fizice fundamentale ale cunoasterii umane ne ajuta, in aceasta a doua parte a prezentarii devenirii ideii de unda, sa precizam proprietatile functiei de unda, ca auxiliar in constructia unui model al materiei. Una dintre aceste structuri fizice este construita efectiv spre folosinta fizicii experimentale - cavitatea Wien-Lummer, cunoscuta ca 'hohlraum', ce foloseste la studiul radiatiei termice - cealalta este numai o inventie care sa ne ghideze ratiunea - ascensorul lui Einstein, care ne ajuta sa gandim gravitatia spatio-temporal - pentru a scoate spatiul si timpul din conditia de intuitii a priori si a le ridica la rangul de concepte. Concluziile sunt importante: existenta functiei de unda ne arata ca structura materiei trebuie descrisa hidrodinamic, prin ansamble de particule libere. Potentialul fortelor ce descriu o atare structura nu poate fi decat de natura cuantica - el este de fapt singura expresie a ideii de cuantificare, odata cu forta pe care o reprezinta.