Spatialitatea este un aspect ce revine adeseori in discursul critic asupra operei lui Fanus Neagu. Reflectii asupra unor teme si motive centrale, elemente compozitionale sau asociate analizei psihologice - toate acestea au fost nu de putine ori validate in demersurile interpretative ale scrierilor luate in discutie. Cartea ce abordeaza realul si imaginarul din opera lui Fanus Neagu nu se constituie intr-o incercare de factura monografica, ci de verificare a unei anumite viziuni critice aplicate asupra operei respective plecandu-se de la studii specializate in mituri si toposuri geografico-literare. Un scop al demersului intreprins de Ana-Maria Ticu este acela de a demonstra ca spatiul fictional conturat de Fanus Neagu reprezinta o tipica heterotopie a tinutului brailean - un topos imaginar recognoscibil, bine structurat si foarte bine inchegat.

 

Seria de intrebari la care isi propune sa raspunda Ana-Maria Ticu de-a lungul studiului este urmatoarea: care este realul si care este imaginarul operei lui Fanus Neagu? (o intrebare ce poate isca o serie de neclaritati); sunt scrierile lui Fanus Neagu o masca sau o oglinda pentru realitatea istorica in care traieste scriitorul?; putem considera mitul un instrument utilizat de scriitor pentru a transmite mesaje cititorilor initiati?; ce raport exista intre elementele de evolutie pe care le putem constata in cazul unor personaje si situatia reala a individului in acea perioada?; reusesc omul si scriitorul Fanus Neagu sa gestioneze relatiile cu regimul comunist, care limita orice manifestare a libertatii personale si a libertatii de creatie? Iar raspunsurile gasite sunt in mare parte pertinente.