Povestirile lui Alexandru Draganoaia aduc in prim-plan micile drame ale lumii contemporane intr-un registru realist si convingator. Sunt proze scurte, scrise cu acuratete, in fraze concise, cu portrete care se tin minte si cu un imaginar legat de proza optzecista si de placerile ei postmoderniste. - Doina Rusti; Proza domnului Draganoaia mi-a sunat ciudat la ureche pana cand am inteles cum si de ce: nu se mai scrie o asemenea proza astazi! Prozatorii nostri sunt (sau vor sa fie) urbani, ba chiar atinsi bine de globalizare, nu mai exista aceasta voce a unei lumi care nici ea nu mai este (ba chiar deloc) asa cum era. Nu mai sunt prozatori astazi care sa scrie despre tineri care merg cu vacile intr-un sat romanesc. Si, pagina cu pagina, descoperi parfumul unei lumi care nu mai este (dar a fost) si vezi ca prozatorul Alexandru Draganoaia are destule virtuti, dintre care cea mai importanta mi se pare stapanirea artei dialogului. Proza domnului Draganoaia este frumoasa, acesta este adjectivul. Si sper sa ma iertati daca o sa cad in Dostoievski si o sa va spun ca este frumoasa fiindca este adevarata sau cel putin asa suna vocea aceasta, care acum vine de atat de departe si nu intra in niciun cor. - Andrei Craciun