Memorialul durerii a fost tocmai leacul de care avea nevoie Romania pentru a incepe sa se vindece de pecinginea ultimei jumatati de veac. A fost genul de trezire pe baza unei traume psihice: ne-am pomenit cum, stand in fata ecranului, eram asaltati de spectre a caror infatisare fusese distrusa de abjectie. - Sorin LAVRIC

La modul cel mai real, Memorialul durerii a deschis portile, pana atunci ferecate, ale unor inchisori despre care in 1991 nu se stia nimic: Sighet, Ramnicu Sarat, Jilava, Zarca Aiudului si Zarca Gherlei, Pitesti, minele de plumb din nordul tarii, lagarele din iadul Peripravei. A fost o lupta contra cronometru, pentru ca batranii luptatori dispareau, inchisorile se renovau, suspect de repede, unele au si fost demolate, celulele condamnatilor la moarte deveneau incaperi cochete, vopsite in culori pastel... - Lucia HOSSU LONGIN