Viitorul anterior este monologul unui văduv tată a doi copii fost profesor universitar care își rememorează viața de la secvențe din copilărie la iubiri din adolescență muzici și cărți peripeții din timpul armatei beții memorabile prietenii de neînlocuit călătorii dorințe și fantezii etc. Totul în încercarea de a-și purta demn bătrânețea singurătatea insomniile descompunerea lentă dar sigură a corpului. Ca intelectual are suficient antrenament teoretic pentru cea din urmă misiune. Însă aceasta devine problematică atunci când nimic nu merge cum a planificat și viața îl ia din nou prin surprindere. Cum înveți să-ți accepți moartea iminentă? „Pretextul autobiografic al povestirilor lui Liviu Ornea nu trebuie să înșele: nu nostalgia e personajul lor principal. Calculul e infinit mai subtil. Ce urmărește el aici nu e atât viața unui om care ajuns sexagenar își recheamă dulce tinerii săi ani cât însuși procesul convulsionat al recuperării trecutului. E dacă vreți o memorialistică în care accentul cade pe primele patru silabe. Științific aproape: filtrele actele de spontană revelație micile minciuni care suprascriu realitatea petele albe fac deliciul acestei cărți nu mai mare decât un microprocesor.“Cosmin Ciotloș „Liviu Ornea debutează în literatură cu una dintre cele mai tandre și sfâșietoare confesiuni despre îmbătrânire și moarte. Viitorul anterior te duce constant cu gândul la Moartea lui Ivan Ilici. Locvacitatea naratorului dilemele amintirile pe care ți le derulează în fața ochilor poveștile pe care ți le împărtășește referințele culturale incorporate firesc plictiselile fișele de lectură transcrise imprevizibilul crud al vieții ritmul umorul lungimea frazelor viciile tonul decupajul narativ toate (și încă multe altele) conduc spre o singură concluzie: ai în față o mică bijuterie literară.“Eli Bădică coordonatoarea colecției n’autor