Dintre autorii filocalici, Sfantului Maxim Marturisitorul (580-662) i s-a dedicat in aceasta colectie a Filocaliei romane cel mai larg spatiu, scrierile sale ocupand doua volume - 2 si 3. In aceasta alegere trebuie sa se discearna mai mult decat o venerare deosebita a omului si a operei si slujirii sale, duse pana la patimirea martiriului pentru dreapta credinta. Optiunea aceasta este semnul incredintarii ca Sfantul Maxim Marturisitorul a avut un rol unic in traditia cugetarii si spiritualitatii crestine rasaritene. Prin scrierile sale ne-au fost transmise, intr-o formulare lipsita de orice eroare sau ambiguitate, toate acumularile de mare pret ale gandirii teologice si ale experientei ascetico-mistice bisericesti de pana la el. Acestea au fost asimilate intr-o cuprinzatoare si originala viziune cosmica asupra mantuirii omului, prin Hristos-Domnul, interpretata nu doar ca o simpla eliberare din legaturile pacatului si ale morIii, ci si ca indumnezeire, ca suprema implinire a firii omenesti prin harul necreat.