Haven este prima carte destinata cititorilor de peste 10 ani pe care Lelic a scris-o.
 

Inca de la Prologul scurt, de impact, cititorului i se starneste curiozitatea, pentru ca, de la primele randuri ale capitolului intai, sa fie prins de actiunea care incepe brusc, cu rapirea personajului principal – Ollie Turner. Apoi, de-a lungul paginilor, cititorul face cunostinta cu „creierul“ organizatiei – o echipa de copii sudata prin dorinta comuna de a ajuta si a face bine: Dodge, Sol, Lily, Purice, Jack, Song.

Personajele se lupta intre bine si rau, lacomie si dezinteres, razbunare si salvare. Banda de raufacatori este condusa de Maddy Sikes, o femeie malefica, dar liderul organizatiei Haven este total opusul acesteia, o femeie in varsta – matusa Fay, pe numele ei real Felicty Fagin. Toate aceste personaje dau dinamism actiunii si participa la rasturnarile de situatie cu o pasiune contagioasa.

Fragment din volumul "Haven Vol.1. Orasul nostru" de Simon Lelic:

 

"Zeke si ceilalti membri ai gastii escortara grupul lui Dodge pe strazile laturalnice ale cartierului Camden. In cele din urma se oprira cu totii in fata unei cladiri care parea sa fie un teatru abandonat, asemanator celui din Leicester Square, insa fara sa aiba stralucirea specifica West-End-ului. Daca Zeke nu s-ar fi oprit acolo, probabil ca Ollie nici nu ar fi observat cladirea.

Strabatura cu totii foaierul teatrului, prea intunecat pentru ca Ollie sa ii poata distinge arhitectura. Odata ajunsi in sala, cineva se ingriji sa aprinda luminile.

Locul nu mai arata ca un teatru. Forma cladirii ramasese neschimbata: peretii curbati, tavanul decorat cu stucaturi, balconul care candva continuse siruri de scaune. Toate scaunele insa fusesera indepartate, iar scena fusese adusa la nivelul salii. In locul acestora se zareau tot felul de mese acoperite cu postav verde avand pictate diverse caroiaje, linii si numere. Ollie zari si o ruleta, dandu-si in felul acesta seama ca tocmai patrunsese intr-un cazinou. Un cazinou ilegal, banuia el, dat fiind ca in exteriorul acestuia nu se afla nici macar un poster care sa-i indice existenta.

- Va place ce-am facut din locul asta?

Ca la o comanda, copiii din Haven isi intoarsera capetele, iar Ollie ii zari pe cei doi barbati care patrunsesera in sala pe usa aflata langa locul in care candva se aflase scena. La inceput nu-si dadu seama care dintre cei doi vorbise, pentru ca barbatii pareau identici: costume inchise la culoare, priviri sumbre si siluete mai inalte decat cea a lui Ollie, chiar daca baiatul s-ar fi suit pe un scaun.

In clipa urmatoare insa, din spatele celor doi isi facu aparitia un barbat ceva mai scund. Acesta era imbracat intr-un costum alb, avand pe umeri niste petice negre, din piele. La gat purta o cravata bolo ridicola, facuta din sfoara - dintr-acelea care obisnuiesc sa le poarte cowboy-i. Catarama curelei de pantaloni era mai mare decat palma lui Ollie, iar pe cap barbatul purta o palarie mare, cum Ollie nu mai vazuse decat in westernuri.

Acesta trebuia sa fie Danny Hunter, banuia Ollie. Cele doua garzi de corp pasira in lateral, ramanand apoi in pozitie de drepti, in vreme ce Danny continua sa se apropie de grupul din care facea parte si Ollie.”