Observand anumite framantari existente in societatea romaneasca, am decis lansarea unei colectii de carte "de buzunar", destinata publicului larg amator de istorie, pe care am intitulat-o "Drumul catre Romania moderna". Colectia va include volume de mici dimensiuni, apartinand unor autori romani clasici, opere care au devenit accesibile in vederea unor reeditari libere. Denumirea colectiei oglindeste o intentie pe care ne-o dorim vizibila prin selectia titlurilor care vor fi reeditate, si-anume reconstituirea, fie ea si fragmentara, a procesului de aparitie a unei societati romanesti moderne, a statului national unitar al romanilor, stat care astazi, la capatul unei lungi si extrem de framantate evolutii, este membru cu drepturi depline al familiei Uniunii Europene. Prezentul volum reprezinta primul numar al acestei colectii, pe care ne-o dorim, repetam, a fi realizata intr-o forma accesibila publicului larg.

 

Aparuta in anul 1930, micul op al lui Liviu Rebreanu are o istorie in spate, asa cum autorul o marturiseste, in prima sa nota introductiva: "Cartea aceasta, scrisa fara nicio pretentie in anul 1915, trebuia sa apara atunci si sa serveasca la popularizarea celei mai dureroase si mai inaltatoare tragedii din Istoria Transilvaniei romanesti. Din motive independente de vointa mea, volumasul se tipareste de abia azi, dupa izbandirea unirii cu Ardealul". Scopul initial nefiind realizat la momentul respectiv, scopul declarat al povestirii istorice dedicate celor trei capitani din Muntii Apuseni devenise, in perioada interbelica, cel de a cuceri inimile romanilor. Asa cum autorul preciza in cea de-a doua sa nota introductiva: "Povestirea e istorica. Poate chiar prea istorica, prea seaca, prea simpla... Inadins am dorit-o astfel. Tragedia care se zbate in paginile urmatoare este cea mai grozava din toata viata neamului nostru”. Astfel, dorind sa infatiseze "faptele, in toata goliciunea lor", cu scopul deja declarat de a "induiosa sufletele cele mai tari", Rebreanu declara ca a mers in special pe urmele cartii Revolutia lui Horia, a lui Nicolae Densusianu.

 

Mergand pe urmele crezului pasoptist, conform caruia libertatea sociala este inutila atata timp cat ea nu este dublata de libertatea nationala, Rebreanu afirma de la bun inceput ca rascoala de la 1784 "urmarea strivirea si chiar nimicirea nobililor si mai ales a privilegiilor boieresti", insa "adevaratul scop al revolutiei era altul, mai mare, mai frumos", si-anume "scuturarea jugului strain, pentru libertatea nationala, pentru recunoasterea neamului romanesc ca natiune alcatuitoare de stat".

 

Constient de evolutiile pozitive din dinamica interna a nationalitatii romanesti din Transilvania, care s-au produs in timp, insa la baza carora rascoala motilor (numita "revolutie" de catre Rebreanu, ca si de alti autori) a stat, intr-o masura deloc neglijabila, Rebreanu stie sa plaseze rascoala din 1784 intr-un sirag de evenimente care au dus la afirmarea nationalitatii romane din Transilvania: Revolutia lui Horia nu e cea intai revolutie romaneasca in Transilvania. - Alin L. Marginean