Renia este o tanara care viseaza sa devina poeta. Dar e 1939, iar Renia este evreica si traieste in Polonia. Cand Rusia si Germania ii invadeaza tara, lumea Reniei se naruie. Separata de mama sa, se adaposteste la bunici, de unde fuge apoi pentru a scapa de raidurile aeriene nocturne, observa disparitia altor familii de evrei si, in final, este martora la crearea ghetoului. Insa alaturi de teroarea razboiului, exista si frumusete. Renia isi gaseste vocea de scriitoare si se indragosteste. Ea si Zygmunt se saruta pentru prima data cu cateva ore inainte ca nazistii sa ajunga in orasul ei natal. Si tot Zygmunt va scrie ultima insemnare in jurnalul Reniei.

 

Redescoperit recent, dupa saptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasica a literaturii Holocaustului.

 

Scris cu o claritate si o maiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o marturie extraordinara atat pentru ororile razboiului, cat si pentru viata care poate exista chiar si in cele mai intunecate vremuri.

 

Renia Spiegel, o tanara cu atata pofta de viata si cu un deosebit talent de a descrie in proza si in versuri frumusetea lumii din jur, a fost lipsita printr‑un glont de ceea ce‑si dorea cel mai mult: un viitor... Cei care au pastrat jurnalul si cei care l‑au tiparit au "salvat‑o". Nu au putut s‑o smulga din mainile destinului ei crud. Si nici nu au putut sa‑i dea viitorul pe care si‑l dorea atat de mult. Dar au salvat‑o de durerea suplimentara de a fi uitata. - Deborah E. Lipstadt