Rafinatele procedee si tehnici intertextuale si metatextuale utilizate de George David, ingenioasele trasee imprimate actiunilor povestioarelor sale, impletite aproape fara gres in acest volum, la care ar trebui sa mai adaugam poate bizareria personajelor, baletand (sub aspect comportamental) intre realitate si utopie, intre logic si ilogic, toate acestea ne conving de un interesant specific al scriiturii sale, caruia as indrazni sa-i dau si o denumire proprie, oarecum paradoxala: logica utopiei. Intr-adevar, realul si fabulosul (magicul) se intrepatrund, peste tot, in modul cel mai natural cu putinta, ceea ce ne duce cu gandul ca, la o adica, aceste povestioare nu ar sta prea departe de una dintre cele mai mari inventii literare ale secolului XX, si anume de realismul magic, al scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez. – Eugen Nistor

 

Timpul nu mai exista. Doar sufletul se ridica deasupra vorbelor pe care autorul le-a pus in paginile acestei carti. Intram de fapt intr-o bucla temporala in care povestile se nasc din povesti, amintirile nu mai sunt amintiri, bucuria nu mai este bucurie, doar tristetea ramane tristete. Cerul nu cade pe uriasul pamant, ci huma din suflet se inalta deasupra cerului. Acesta este sentimentul pe care il traiesti citind aceste basme din care se naste realitatea. Sunt rare cazurile in care substanta prozei te absoarbe cu atata forta si magie in interiorul unei fantasme. Pentru asta e nevoie de mult talent, iar George David ne dovedeste aici ca este inzestrat cu acest har. Lectura devine traire si cititorul, complice la tot ceea ce se intampla. – Liviu Visan