Legea melcului
Legea melcului
Daca cineva cauta perspective macabre, dar pline de intelegere asupra lumii opace a politicii postsovietice, romanele lui Kurkov sunt probabil locul cel mai indicat de unde trebuie sa porneasca. - International Herald Tribune
Exista mai multa magie in realismul sau decat intr-o biblioteca plina de vrajitori si vrajitoare. - Scotland on Sunday
Daca Moartea pinguinului a primit acolade demne de o literatura profunda, in traditia unor Dostoievski, Gogol, Bulgakov sau Pinter, nici partea a doua a povestii gazetarasului Viktor Zolotariov, urmarit de Mafia ucraineana pana la Polul Sud, si a pinguinului sau pierdut nu putea ramane mai prejos.
Si ca orice continuare tipica, Legea melcului este mai ampla decat originalul, cu o infuzie sporita de actiune, mai multi figuranti, o recuzita mai bogata si locuri de desfasurare diverse — din Antarctida pana la Kiev, si chiar Cecenia… De data aceasta Viktor sfarseste prin a-si gasi o slujba compunand discursuri pentru un politician cinic si organizand cascadorii media dintre cele mai halucinante (printre care si o donatie de proteze pentru un grup de handicapati, proteze de altfel subtilizate de la un fond de ajutorare a copiilor din Rwanda, si evident mult prea mici…). Iar cocteilurile de ilaritate si patos se succed alert, cu un efect scontat.
La o prima lectura, Legea melcului aduce ceea ce asteptau toti cititorii Mortii pinguinului, oricat de sofisticati ar fi ei: vesti despre pinguinul Misa. Iar dincolo de aceasta, o radiografie — atat de familiara (vai!) si noua — a lumii postsovietice.
Opera lui Kurkov este plina de o introspectie sumbra si un suprarealism prudent, cu o doza calculata de absurd, atat cat sa evoce subtil o intalnire intre Maestrul si Margareta si romanele cu Smiley ale lui John LeCarre. - Scotland on Sunday
Descrierea produsului
Daca cineva cauta perspective macabre, dar pline de intelegere asupra lumii opace a politicii postsovietice, romanele lui Kurkov sunt probabil locul cel mai indicat de unde trebuie sa porneasca. - International Herald Tribune
Exista mai multa magie in realismul sau decat intr-o biblioteca plina de vrajitori si vrajitoare. - Scotland on Sunday
Daca Moartea pinguinului a primit acolade demne de o literatura profunda, in traditia unor Dostoievski, Gogol, Bulgakov sau Pinter, nici partea a doua a povestii gazetarasului Viktor Zolotariov, urmarit de Mafia ucraineana pana la Polul Sud, si a pinguinului sau pierdut nu putea ramane mai prejos.
Si ca orice continuare tipica, Legea melcului este mai ampla decat originalul, cu o infuzie sporita de actiune, mai multi figuranti, o recuzita mai bogata si locuri de desfasurare diverse — din Antarctida pana la Kiev, si chiar Cecenia… De data aceasta Viktor sfarseste prin a-si gasi o slujba compunand discursuri pentru un politician cinic si organizand cascadorii media dintre cele mai halucinante (printre care si o donatie de proteze pentru un grup de handicapati, proteze de altfel subtilizate de la un fond de ajutorare a copiilor din Rwanda, si evident mult prea mici…). Iar cocteilurile de ilaritate si patos se succed alert, cu un efect scontat.
La o prima lectura, Legea melcului aduce ceea ce asteptau toti cititorii Mortii pinguinului, oricat de sofisticati ar fi ei: vesti despre pinguinul Misa. Iar dincolo de aceasta, o radiografie — atat de familiara (vai!) si noua — a lumii postsovietice.
Opera lui Kurkov este plina de o introspectie sumbra si un suprarealism prudent, cu o doza calculata de absurd, atat cat sa evoce subtil o intalnire intre Maestrul si Margareta si romanele cu Smiley ale lui John LeCarre. - Scotland on Sunday
Detaliile produsului