Fragment din cartea "Martin Eden" de Jack London:

"Cei zece dolari cu care Martin vanduse ziarului din Chicago Cautatorii de comori nu veneau nici ei. Reportajul fusese publicat, de asta se putuse convinge in sala de lectura a bibliotecii publice, dar cu nici un chip nu reusea sa capete vreun raspuns din partea redactiei. Nimeni nu-i lua in seama scrisorile. Ca sa se convinga daca ajungeau sau nu la destinatie, trimise cateva recomandate. Prin urmare era pur si simplu vorba de o hotie, hotari Martin - jaf cu premeditare. Crapa de foame si in vremea asta era pradat de munca lui, de bunurile lui a caror vanzare reprezenta singura-i posibilitate de a-si castiga painea cea de toate zilele.
Youth and Age era o revista saptamanala si apucase sa publice doua treimi din nuvela lui de douazeci si una de mii de cuvinte, cand se vazu nevoita sa traga obloanele, si toate sperantele lui de-a capata onorariul de saisprezece dolari fura spulberate.
Pentru a pune varf tuturor necazurilor sale, pierduse si Cazanul, socotit de Martin drept unul din-tre cele mai bune lucruri pe care le scrisese. Ajuns la disperare, nemaistiind la care revista sa-l trimita, il trimisese la The Billow, un saptamanal din San Francisco. Principalul motiv care il indemnase sa faca acest lucru era ca pentru a ajunge la Ihe Billow nu avea decat sa treaca de la Oakland la San Francisco si deci putea afla repede rezultatul. Peste doua saptamani fu in culmea fericirii vazand la chiosc, in ultimul numar al revistei, nuvela lui tiparita in intregime, cu ilustratii si plasata la loc de cinste. Se duse acasa cu inima zvacnind de bucurie, intrebandu-se cat aveau sa-i plateasca pentru aceasta nuvela care era unul dintre cele mai bune lucruri pe care le scrisese. Nu mai putina placere ii pricinuia rapiditatea cu care bucata fusese acceptata si publicata. De asemenea, faptul ca redactia nu-i comunicase nimic cu privire la acceptare facuse ca surpriza sa-i fie si mai deplina. Dupa ce astepta o saptamana, doua si apoi inca o jumatate, deznadejdea alunga timiditatea si se hotari sa scrie redactiei, atragand atentia ca poate datorita unei scapari din vedere a administratiei modesta suma ce i se cuvenea nu-i fusese inca trimisa.
Chiar daca n-ar fi vorba decat de cinci dolari - isi spunea Martin in sinea lui - si totusi cu ei ar putea sa cumpere fasole si mazare, care sa-i dea posibilitatea sa mai scrie inca vreo cinci asemenea bucati, poate tot atat de izbutite."