EFECTUL FLUTURELUI

Sunteţi familiari cu teoria haosului? Ea ne spune că micile modificări ale datelor iniţiale dintr-un sistem pot produce stări finale ale sistemului foarte diferite. Ideea i-a aparţinut meteorologului american Edward Lorenz şi a fost popularizată prin formularea care a ajuns să fie cunoscută sub numele de “butterfly effect”. Conform acesteia se spune că un fluture bătând din aripi în Europa poate declanşa o adevărată tornadă în Pacific. Lecţia acestei teorii este că adesea cele mai mărunte şi banale acţiuni pot declanşa, într-un timp scurt, adevărate catastrofe, moment în care se dezvăluie puternicele (deşi uneori invizibilele) legături cauzale complexe care ţineau laolaltă elementele acelui sistem.

În acest sens, romanul Anitei Shreve poate fi privit ca un fel de aplicaţie literară a teoriei haosului. Modificările datelor iniţiale sunt atât de mici în comparaţie cu stările finale dezastruoase care transpar de-a lungul romanului. Mai precis, o cutie de bere în plus, un articol vestimentar în minus, o cameră de filmat pusă prea la vedere sunt elementele care vor conduce la ceea ce Mike, unul din personajele centrale ale romanului, va remarca a fi drept un adevărat carnagiu: un deces, două oportunităţi de viitor ratate, două divorţuri, o căsnicie golită, două mame devastate, familii care nu-şi mai vorbeau, o şcoală pe linie moartă, un oraş dezbinat. O singură noapte, o singură oră, câteva miligrame de alcool în plus pot face ca vieţi întregi să o ia în direcţii la care nu te-ai aştepta niciodată. Romanul lui Shreve explorează felul în care un singur moment de iresponsabilitate poate arunca o comunitate întreagă într-o spirală infernala.

La Academia Avery din Vermont reputaţia este esenţială (ca la orice liceu particular din SUA). Ea atrage finanţatori şi tot ea atrage elevi de calitate (fie că excelează la matematică sau la baschet) cu perspectiva urmării unor colegii cel puţin la fel de prestigioase. Cu toate că există reguli destul de stricte şi elevii sunt ocupaţi cu activităţile şcolare, petrecerile şi consumul de alcool îşi fac loc din când în când în dormitoarele de la Avery. Când una din aceste petreceri se prelungeşte într-o adevărată orgie sexuală înregistrată pe o cameră video, bomba cu ceas îşi porneşte cronometrul şi explodează atunci când caseta ajunge în mâinile directorului. Încercând să ascundă evenimentul de ochii conservatori şi necruţători de dincolo de porţile Academiei Avery, Mike se trezeşte în faţa unui adevărat scandal, când opinia publică află de cele întâmplate. Căci protagonista scenelor fierbinţi nu are decât 14 ani şi ştie să-şi joace cartea defensivă cu abilitate. Deşi imaginile de pe înregistrare nu par să confirme asta, ea pretinde că ar fi fost violată iar legislaţia statului Vermont este oricum în favoarea ei: orice act sexual cu o minoră este incriminat drept infracţiune. Dar cine este victima şi cine sunt vinovaţii? Vorbim de un caz clasic în care câţiva băieţi exploatează naivitatea unei fete, o îmbată şi apoi profită de ea cu neruşinare? Desfăşurarea mărturiilor protagoniştilor şi a tuturor celor implicaţi în scandal vor nuanţa şi vor răsturna aparenţele: de fapt, presupusa victimă are cel mai puţin de suferit de pe urma acestui incident şi nu e nici pe departe atât de inocentă pe cât pretinde. În schimb, băieţii vor avea de suferit, atât în urma confruntării cu legea, cât şi de pe urma confruntării cu propriile familii. Iar tragedia este că momentul de rătăcire, gestul renunţării la responsabilitate a cel puţin unuia dintre ei a fost provocat de un eveniment de care directorul liceului Avery nu este străin.

Scandalul sexual va sta la baza unor transformări profunde ale întregii comunităţi, reputaţii pătate pentru totdeauna, decăderea academiei Avery, demisii, reforme instituţionale, destine promiţătoare distruse şi întrebarea mereu acută: cine este de vină? Elevii care ştiau că trebuiau să părăsească încăperea când fata a renunţat la bluza pe care o avea pe ea? Directorul care nu ar fi trebui să muşamalizeze incidentul? Presa care a relatat cele întâmplate dintr-o perspectivă părtinitoare inconştientă? Viaţa continuă însă pentru o parte din protagonişti şi fără un răspuns clar, fără o consolare. Ba chiar, unul din băieţii implicaţi în incident va reuşi să întrevadă şi avantajele pe care turnura neaşteptată a destinului i le-a rezervat.

Anita Shreve scrie un roman pe mai multe voci şi din mai multe perspective care oglindesc acelaşi eveniment şi urmările sale. “Mărturia” se prezintă oarecum ca un documentar care nu a mai ajuns în postproducţie, ale cărui bucăţi au fost lipite brut şi oarecum aleator unele de altele, o serie de confesiuni sau declaraţii ale tuturor celor care au avut legătură cu evenimentul (şi veţi remarca faptul că e vorba de mai mult de 15 personaje), fie că au jucat un rol decisiv, fie că au fost martori fără voie pentru câteva minute. Construcţia aminteşte desigur, printre altele, de William Faulkner şi romanul său “As I Lay Dying”, prin tehnica narativă multiperspectivală, segmentată pe capitole. Fără să fie însă la fel de complex şi aplecându-se mai mult asupra explorării emoţiilor protagoniştilor “Mărturia” rămâne un roman interesant, o meditaţie asupra fragilităţii existenţelor, asupra conexiunilor cauzale bizare şi insesizabile prin care suntem legaţi şi mai ales asupra impactului pe care îl poate avea o cât de măruntă renunţare la responsabilitaea acţiunilor noastre.

MĂRTURIA – Anita Shreve – Editura All, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro