Discursul mediatic nu este un simplu enunt, ci un comportament comunicational complex. Pornind de la aceasta premisa, lucrarea analizeaza relatia dintre mass media si societate si se inscrie astfel in seria de contributii la dezvoltarea directiei de cercetare a fenomenului comunicarii mediatice. In cazul de fata, presa este examinata din trei perspective: cea institutionala, cea de producere a unor canale multi-platforma de comunicare si cea de re-producere/remodelare a realitatii. In contextul de fata, analiza explica in mare parte modul in care mass-media relateaza, creeaza si vehiculeaza reprezentari sociale si stereotipuri, precum si modul in care institutia media este angajata in producerea, reproducerea si distribuirea de cunoastere in cel mai general sens: contine seturi de simboluri care produc referinte pentru lumea inconjuratoare.
 

Proiectul reuneste contributii si metodologice acreditand ideea ca viata sociala este un proces de perceptie comuna a realitatii, la care mass-media contribuie intr-o masura mult mai mare decat a altor institutii din postura de mediator intre experienta individuala si realitatea obiectiva, sociala, din punct de vedere al impactului asupra constiintei.
 

Prin componenta practica, lucrarea reflecta ideea ca presa utilizeaza la maximum avantajele noilor tehnologii, pornind de la premisa unei imagini bine conturate a structurii cognitive a consumatorului de informatie in mediul online. De asemenea, in interiorul componentei de cercetare, sunt identificate elemente ale stereotipului mediatic de reprezentare a institutiilor.
 

Nu in ultimul rand, cartea aduce argumente in favoarea ideii ca presa creeaza "imagini mari" dupa scheme simple de receptare si intelegere a realitatii anumitor institutii. In contextul particular al cercetarii, presa aduce in atentie mai degraba o realitate cantitativa decat una calitativa, a carei abordare nu este lipsita de anumite vulnerabilitati profesionale.