Viziunea artistica a Floricai Musicescu tindea spe teluri inalte, iar pentru a le atinge, spiritul ei cercetator se afla in permanente cautari. In ciuda respectului, vecin cu teama, pe care-l insufla, elevii o cautau in numar tot mai mare; dincolo de carapacea severitatii, se intrezarea nu numai un profesionist de mare valoare si probitate, ci si un suflet de adanca si dezinteresata generozitate. Marturie a increderii depline de care se bucura pana la cel mai inalt nivel al societatii din Romania interbelica sta si faptul ca i-a fost incredintata educatia pianistica a tanarului principe Mihai... Pentru Dinu Lipatti, „Florica Musicescu este departe de a fi o virtuoza, dar este cea mai buna profesoara pe care am cunoscut-o, si ei ii datorez totul. Am avut multi alti profesori ulterior; am fost elevul lui Alfred Cortot, dar stiu, si nu voi uita vreodata, tot ce ii datorez Floricai Musicescu, care m-a tinut sub tutela ei autoritara timp de atatia ani”.