Am considerat o provocare interesanta aceasta apropiere intre doua domenii care - in aparenta - nu au nimic in comun: esoterismul Kabbalei iudaice si stiintele fizico-matematice. Am subliniat, insa,  expresia in aparenta. Pentru ca, de indata ce incepi sa studiezi sursele bibliografice si sa te familiarizezi cu subiectul, descoperi - dincolo de terminologia si simbologia, metaforele total diferite - o esenta universala care poate fi descrisa si tratata si cu instrumentele stiintelor exacte.

 

Exista cel putin o apropiere de abordare intre fizica si religie (sau, cu un termen generic si mai complet, spiritualitate): ca si religia, si fizica are la baza speculatii, presupuneri, intuitii. Istoria stiintei si mai ales a fizicii a aratat ca avansurile si rezultatele de  succes la care s-a ajuns astazi au la baza modele speculative, intuitive, operate cu ajutorul limbajului abstract al matematicii. Inca din etapa pre-stiintifica (sau, daca vreti, a stiintei primitive), atunci cand nu se produsese clivajul la nivel mental-structural intre ramurile cunoasterii, cand aceasta din urma reprezenta o unitate amorfa, fara disocieri intre disciplinele bazate pe rezultate experimentale si cele speculative, de ,,credinta", inca de atunci, asadar, incercarile de a cunoaste - la nivel imperceptibil ochiului si simturilor umane - organizarea din punct de vedere fizic a materiei s-au intemeiat, din cauza lipsei tehnicii adecvate de detectare si masurare, doar pe presupuneri, deci pe  o forma de credinta. Acesta era foarte asemanatoare cu credinta propovaduita si incurajata de gandirea religioasa. Asadar, privat de instrumentarul eficient, cercetatorul, savantul epocii pre-stiintifice a fost nevoit sa emita ipoteze pe cale intuitiva cu privire la modelele organizarii materiei la nivel microcosmic.

 

Pornind de la aceasta realitate, in paginile care urmeaza am incercat sa discernem - via o paradigma indeobste asociata religiosului si credintei, cea kabbalistica, apartinand monoteismului iudaic - un model matematico-fizic cosmogonic, dar nu numai, o structura universala, fractalica sau de tip arbore / diagrama / retea a unei realitati considerate indeobste transcendente: arborele sefirotic.

 

Interesant este ca in cursul documentarii bibliografice am avut surpriza sa descoperim variante de modele matematice care apropie acest tip de arbore - esoteric - nu numai de structurile de tip graf matematic, ci si de modelele de organizare a compusilor chimici.

 

Prin urmare, am incercat sa mergem pe calea extrem de subtire - asemenea unei lame - a selectarii din materialul bibliografic doar a acelor informatii de natura stiintifica si a schita un model - un nou model - din care sa se poata desprinde caracteristicile matematico-fizice ale structurii arboricole sefirotice.

 

Aceasta lucrare constituie doar un punct de plecare. Se simte nevoia unor experimente cu tehnica adecvata si crearea de programe informatice care sa inlesneasca trecerea de la etapa observatiilor teoretice la cea practica si cu ajutorul carora sa se atinga nivelul aplicabilitatii acestui tip de structura. Caile stiintei, ale fizicii, in particular, sunt infinite si necunoscute. Ne propunem ca in activitatea de cercetare interdisciplinara sa alocam spatiu si timp acestei ofertante investigatii. - Autoarea