De putine ori in poezia noastra s-a avintat cineva atat de departe in peisajul informelor interioare, nazuind sa atinga limfa originara a fiintei si visceralizandu-si psihismele atat de convulsiv si grotesc. Aurel Pantea porneste, de regula, tehnic vorbind, de la o stare definita precipitat si transant, deschizand poemele cu vers peremptoriu, cu dictie de blazon. Dar poemul sau se ambaleaza abia cand atinge infrasctructura acestei stari "limpezi" printr-un plonjon in abisul senzatiilor. - Al. Cistelecan
Fragment din cartea "Opera poetica" de Aurel Pantea
"PARASESTE SUBIECTUL
Nu birfi vinul si drojdia, hranesc citiva seriosi poeti contemporani,
nu le dispretui, ci paraseste subiectul, s-a umplut identitatea
noastra, s-a buhait, hoit golit de ape, vine cu noi disectia si
timpul cu un copil de mina (nu exista imagine pentru asta,
dar iti dai seama ca aici este capatul), paraseste subiectul,
am fost trucati, sintem lihniti, am mincat doar litere
si texte, iad placut ne este noua senzatia."