…iubirea se dispenseaza de toate logicile lumii intrucat primeste si desfasoara ea insasi o “... ratiune minunata si imprevizibila…”(Rimbaud). Iubirea urmeaza o ratiune, insa a sa, nu cea a lumii. A sa, absolut alta, paradoxala si imprevizibila celor ce nu iubesc. A o gandi si a o afirma, aceasta pare inca cu neputinta. Cel putin putem deja sa-i schitam prolegomenele: raul, libertatea, intunecarea, crucea privirilor, criza, absenta. Si, pornind de la aceste pregatiri, iubirea impune deja celalalt nume al sau – caritate. - J.-L. M.