Regretul te tine in prezent. Mintea nu face diferenta dintre prezent si trecut, creezi ceea ce emiti. Daca oamenii ar constientiza ce creeaza, majoritatea s-ar ingrozi. O persoana constienta de Sine spune: „Azi dimineata am zis ca e posibil sa fac accident cu masina. Apoi am zis: ha! Nu are cum, schimb gandul. Si... am facut! Pam pam! Adica da, chiar nu stie de gluma. Acum ma amuz." Asa e. Dumnezeul din tine nu stie de glume. E un caz fericit. Altii mor pentru ca repeta inconstient zilnic: „M-am saturat de viata" sau alte expresii asemanatoare. Ai de recuperat parti din suflet cedate la fosti iubiti, sot, copii, mama, tata sau din alte vieti etc. Fiecare om e Dumnezeu. Complet. Nu ai pe cine plange sau salva pentru ca esti Dumnezeu, te joci in plan fizic. Intri in drama pentru ca ai uitat cine esti. Cand dispare voalul gros dintre lumea vizibila şi invizibila? Atunci cand sapte miliarde de oameni stiu cine sunt ei. Interesant este faptul ca lumea vizibila si invizibila sunt in acelasi loc si nu vezi asta pentru ca esti adormit. Treaz esti atunci cand esti constient de Sine. Acesta este scopul Creatiei fara sfarsit. Cred ca e o chestiune de sute (milioane) de ani ceea ce spun. Timpul oricum este o iluzie pentru ca mereu e „acum".