Romanul adolescentului miop
Romanul adolescentului miop
Ma socoteam pregatit sa scriu un roman. Era mai mult decat un roman autobiografic. Voiam sa fie in acelasi timp un document exemplar al adolescentei.
Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa nu infrumusetez, cred ca m-am tinut de cuvant. Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scrie despre adolescenta si scrie intemeiat pe "documente". - Mircea Eliade, Amintiri
Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa nu infrumusetez, cred ca m-am tinut de cuvant. Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scrie despre adolescenta si scrie intemeiat pe "documente". - Mircea Eliade, Amintiri
Fragment din cartea "Romanul adolescentului miop" de Mircea Eliade
"Intotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. Caietul acesta l-am inceput in ziua cand m-am hotarat sa lucrez la Romanul adolescentului miop. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Note scurte, insemnari din clasa, impresii continuu sa adun in Jurnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfarseste. Am sa transcriu tot aici o parte din insemnarile marunte, mai ales cele care imi pot sluji drept material pentru roman.
Imi plac si le recitesc de cate ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. Fireste, in roman, toate le voi schimba, le voi exagera. Altminteri, nu le va citi nimeni.
O zi de la sfarsitul lui mai. Pe Caleia il asculta Noisil la istorie. Ca intotdeauna, Caleia nu stie nimic. indruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de expeditia lui Marco Polo.
- Pe unde au luat-o?
Caleia se gandeste. Ca sa castige timp, intreaba si el:
- Pe unde au luat-o?
- Da.
- Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante.
- Atunci nu-i spunea asa.
- Voiti sa va spun cum ii spunea atunci?
- Da.
Tace. Tolihroniade sopteste, mereu mai tare. A auzit.
- Ii spunea Capul Furtunilor.
- Si apoi pe unde au luat-o?
- In Brazilia.
Rasete. Caleia isi priveste vecinii cu ura si dispret.
- Si unde au ajuns?
- In Brazilia.
- Si ce-au gasit acolo?
- Pamanturile indice.
- Si altceva?
- Altceva ce voiti sa mai gaseasca?
Pake va ramane repetent. In clasa a doua a fost premiant, in clasa a patra lua mentiune la matematica. Acum, va ramane repetent. Pake e tot atat de senin, si mananca tot atat de mult, si balbaie ca si mai inainte."
33.25Lei
35.00 Lei
Sau 3325 de puncte
Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.
In stoc
Ridicare Personala GRATUITA!
easybox / Ship&Go TOATA luna August!
Descrierea produsului
Ma socoteam pregatit sa scriu un roman. Era mai mult decat un roman autobiografic. Voiam sa fie in acelasi timp un document exemplar al adolescentei.
Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa nu infrumusetez, cred ca m-am tinut de cuvant. Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scrie despre adolescenta si scrie intemeiat pe "documente". - Mircea Eliade, Amintiri
Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa nu infrumusetez, cred ca m-am tinut de cuvant. Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scrie despre adolescenta si scrie intemeiat pe "documente". - Mircea Eliade, Amintiri
Fragment din cartea "Romanul adolescentului miop" de Mircea Eliade
"Intotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. Caietul acesta l-am inceput in ziua cand m-am hotarat sa lucrez la Romanul adolescentului miop. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Note scurte, insemnari din clasa, impresii continuu sa adun in Jurnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfarseste. Am sa transcriu tot aici o parte din insemnarile marunte, mai ales cele care imi pot sluji drept material pentru roman.
Imi plac si le recitesc de cate ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. Fireste, in roman, toate le voi schimba, le voi exagera. Altminteri, nu le va citi nimeni.
O zi de la sfarsitul lui mai. Pe Caleia il asculta Noisil la istorie. Ca intotdeauna, Caleia nu stie nimic. indruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de expeditia lui Marco Polo.
- Pe unde au luat-o?
Caleia se gandeste. Ca sa castige timp, intreaba si el:
- Pe unde au luat-o?
- Da.
- Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante.
- Atunci nu-i spunea asa.
- Voiti sa va spun cum ii spunea atunci?
- Da.
Tace. Tolihroniade sopteste, mereu mai tare. A auzit.
- Ii spunea Capul Furtunilor.
- Si apoi pe unde au luat-o?
- In Brazilia.
Rasete. Caleia isi priveste vecinii cu ura si dispret.
- Si unde au ajuns?
- In Brazilia.
- Si ce-au gasit acolo?
- Pamanturile indice.
- Si altceva?
- Altceva ce voiti sa mai gaseasca?
Pake va ramane repetent. In clasa a doua a fost premiant, in clasa a patra lua mentiune la matematica. Acum, va ramane repetent. Pake e tot atat de senin, si mananca tot atat de mult, si balbaie ca si mai inainte."
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
AUTOGRAF
De acelasi autor
Review-uri
dinuharalambie
19/01/2021 06:30
Cele două funcții ale amintirii sunt colectarea și distribuirea. Samuel Johnson
Amintirile ne fac capul calendar. Ionuț Caragea
Voi încerca să uit, aduceți-mi numai aminte. Valeriu Butulescu
gabrielstan
13/01/2021 07:27
Dacă pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai să o ierte, dar chiar s-o caute. Îmi privesc chipul și îmi cântăresc sănătatea. Amândouă poartă semnele grijilor, ale ambițiilor și remușcărilor care contorsionează fizionomia fiecăruia din noi. Iată de ce ar trebui să iubim arta. Ea procură acelora care vor să-și echilibreze viața, calmul, împlinirea morală și chiar sănătatea. Jean-Baptiste Camille Corot
Miruna Belea
18/12/2020 21:00
Amuzant și cald. Eliade este de o mare candoare. Deși am citit cartea la școală, nu am simțit ca este o lectura strict canonica, am reușit sa empatizez cu personajul principal. Recomand.
dianaglm
02/12/2020 20:09
E o carte buna, dar mi s-a parut scrisa un pic cam rigid avand in vedere ca pana la urma ilustreaza adolescenta. Nu e scrisa in aceasi maniera care te face sa simti pur si simplu farmecul acestei varste pe care o regasim la Bajenaru sau Drumes
Circiumaru Andreea Elena
01/12/2020 17:24
Romanul surprinde indignarea şi angoasa fără preget a adolescentului interbelic cu preocupări intelectuale. Stau şi mă întreb, ca mulţi alţii de altfel, ce anume îi face pe adolescenţi -ori pe oameni- indignaţi? Căci indignarea lui Eliade, lupta sa metafizică împotriva lăuntrului său nu are o cauza. Împotriva cui lansăm acest sentiment de revoltă? Împotriva vieţii? Dar ce dorim noi de la viaţă? Sau... ce doreşte viaţa de la noi?
Oricum, "confesiunea" este de interes maxim, deoarece nu e nici estetică şi nici lirică, autorul spovedindu-se sincer, neavând intenţia de a publica vreodată romanul (acesta fiind găsit într-un sipet al arhivelor naţionale câteva decenii mai târziu)
MarianaLupan2008
30/07/2020 09:42
O carte interesanta și atractiva. Este o lectură relaxantă, care te poarta printre paginile ei ușor și pe nesimțite. Scrisa la persoana întâi, te face sa te simți apropiat, ca cititor, de personaj.
AlinaBucur02
14/05/2020 12:58
Am citit de mai multe ori aceasta carte si nu m-a dezamagit nici macar o data. Pentru mine, este o lectura linistitoare si ma face intotdeauna sa ma reindragostesc de stilul inegalabil al lui Eliade. O recomand cu drag!
Mihutescu Sara-Maria
14/04/2020 12:31
Această carte este un metaroman, întrucât este evidențiat procesul prin care adolescentul realizează altă operă. Romanul surprinde adolescența, prezentând veridic și autentic momente caracteristice tinerei generații.
Iovănescu Kevin
15/03/2020 01:37
Scrierile tânărului miop surprind prin cruzimea trăirilor, dar, mai ales, prin asumarea lor.