Contrar aparentelor, paginile de fata nu sunt un jurnal de calatorie. Calatoresc de mult. Cu timpul au inceput sa se adune in capul meu stari si intamplari. Unele se decantau pictural si se depuneau pe peretii visarii, altele cereau imperios sa ia forma cuvantului. Asa am ajuns sa scriu. Am scris pe bucati de pungi de hartie in care fusesera branzoaice, pe carnetele chinezesti, pe spatele unor documente expirate. Si mai ales pe ganduri. Cand nu aveam pe ce nota, si de cele mai multe ori nu aveam, imi facusem chiar un obicei din a tine minte formulari pe care le gaseam reusite si pe care, pentru a nu le uita, le repetam de cateva ori cu ochii inchisi ca sa Ie tin minte pana ajung la un creion si o hartie. Cand ajungeam, insa, ia formularile de unde nu-s, luasera calea inapoi, spre norii de pe unde le pescuisem si niciodata nu mi le-am mai amintit. Randurile de fata sunt ce am gasit prin ungherele mintii pe ici pe colo, fragmente dintr-un jurnal epistolar, pe care am adunat, precum babuta din poveste care din putina faina a  plamadit totusi o turtita. - Violeta Puscas