In 1977, anul marelui cutremur, Olimpiu este un tinar pedagog la un internat de liceu din provincie, fara vreo perspectiva de avansare profesionala si avind relatii uneori de-a dreptul periculoase cu elevii pe care ii supravegheaza. Are o sotie, Dida, si un fiu, Mihai, iar apartamentul lor este mereu calcat de socri, de parinti, de frati si surori. Dintre acestia se remarca Radu, fratele Didei, diagnosticat cu o boala psihica, dar care, dupa cum descopera Oli, are de fapt abilitatea de a transfera in constiinta sa spiritul unui plutonier al armatei romane din 1917 si noteaza cu acribie povestea acestuia intr-un jurnal. Cititorul devine astfel martorul vietii cotidiene sub regimul comunist, marcata de sordid si de frica de autoritati, precum si al momentelor tensionate prin care treceau soldatii romani spre finalul Primului Razboi Mondial. Doua lumi indepartate si la fel de cenusii se intilnesc in Transfer, o fresca a unor epoci de mult apuse.