“L-am auzit in clipa in care am intrat pe usa - flautul canta in bucatarie. Am alergat in camera. Evelyn canta si radea, aratandu-i flautul lui Florence - acelasi flaut pe care il aruncasem in foc mai devreme in acea seara. N-a mai zambit cand mi-a vazut fata. Am intrebat-o unde il gasise. Mi s-a parut incurcata si mi-a spus ca era pe polita de deasupra caminului, acolo unde il lasase.

    Stiam ca flautul era fermecat si ca nu putea fi distrus prin mijloace normale. Am asteptat pana cand Evelyn s-a dus la culcare, apoi l-am ascuns in adapostul meu, intrebandu-ma daca putea ramane ascuns atata timp cat nu incercam sa-l distrug. I-am povestit lui Florence ce se intamplase, iar ea mi-a spus sa merg la batrana tiganca si sa-i cer sfatul a doua zi dimineata.

    In acea noapte am stat treaz ore intregi, temandu-ma prea tare ca sa dorm. Totusi, in cele din urma, trebuie sa fi atipit, pentru ca m-am trezit, tresarind. In camera inca era intuneric, dar, Ianga mine, patul era gol. Evelyn disparuse. Mi-am intins mana si am atins spatiul in care ea statuse intinsa - inca era cald, asa ca am ca am stius ca nu plecase de multa vreme. M-am culcat pe spate, gandindu-ma ca poate se dusese sa vada ce mai facea Fabian. Apoi, am auzit cele mai incete tonuri de cantec ale unui flaut.

    M-am ridicat si m-am imbracat in cateva secunde, am iesit din camera si i-am strigat lui Florence sa mearga la Fabian. Eu am alergat prin casa, strigand-o pe Evelyn pe nume, dand buzna in fiecare camera. Am starnit o agitatie totala - Fabian plangea, iar sus era si tatal meu, suparat. N-am avut timp sa-i linistesc pe niciunul dintre ei. Am alergat pana la parter. Usa de la bucatarie era deschisa. Atunci mi-am dat seama ca iesise afara. Am alergat in cerc in fata casei, mi-am descuiat adapostul si am intrat in el. Flautul era acolo unde il lasasem, dar tot puteam auzi, foarte incet, notele unei melodii stranii, cantate in spatele casei."