Mi-as dori ca aceasta intoarcere in timp sa ii ajute pe toti copiii sa se simta bine cu copilaria lor si sa nu o piarda niciodata. - Adina Popescu

 

Adina sta pe Calea Mosilor si are tot ce isi poate dori: are prieteni (din bloc si de la scoala), papusi, rotile si cate si mai cate. Are si un ghiozdan portocaliu, cu Scufita Rosie, care o face sa simta ca poarta tot timpul o casuta in spate, ca un melc. Din cand in cand asculta discuri cu povesti. Intr-o zi scrie o poezie si devine o poeta celebra in toata scoala. Intr-o noapte urca pe bloc si vede eclipsa de Luna. Iar la un moment dat ii convinge pe colegi sa exploreze scoala, in cautare de locuri secrete si misterioase. Calea Mosilor este toata lumea Adinei, pentru ca aici se intampla totul, si numele ei adevarat este Calea Copilariei.

 

Am scris aceste opt povestiri mai intai pentru mine, ca sa fiu din nou copil, dar le-am scris si pentru cei care isi doresc sa descopere o masina a timpului care sa-i poarte in anii 1980. Mi-as dori ca aceasta intoarcere in timp sa ii ajute pe toti copiii sa se simta bine cu copilaria lor si sa nu o piarda niciodata. - Adina Popescu

 

Ilustratii color de Bilyana Velikova.

 

 Fragment din volumul "8 povestiri de pe Calea Mosilor" de Adina Popescu:

 

"Stam, zece fete zgribulite si nauce, in fata usii inchise si asteptam de la Grozavu o salvare.

- Pe geam! Iesim pe geam, pe la clasele de la parter... zice Grozavu.

 Ma uit la ea cu respect. Sunt sigura ca n-ar fi primit nicio sapuneala din partea baietilor si ar fi putut pleca de mult fluierand acasa, dar sta si se sacrifica pentru noi. Daca toata intamplarea asta ar fi avut loc in urma cu doi ani, as fi propus-o pentru comandanta de grupa. Grozavu Elena ar fi fost acea pioniera curajoasa si milostiva care ar fi dat aripi oricarui detasament. Insa e prea tarziu, acum Grozavu e doar o eleva obisnuita care ne salveaza pe noi de sapuneala.

Intram in prima clasa de la parter. Geamurile sunt inalte si au grilaj, ar trebui sa fii spiridus ca sa te strecori afara - spatiul dintre grilaj si fereastra e prea mic. Poate doar Craciun Anamaria si fetele mai mici sa reuseasca, eu una n-am nicio sansa.

Oftez si ma cocot pe o banca. Langa mine vine Capatina, care e cat o girafa, si niciodata vreo girafa n-ar reusi sa iasa pe geamul ala.

- Eu o sa incerc! zice Craciun, care e rotunda ca o bila, in geaca ei rosie, turceasca, plina de puf.

Grozavu ii face scarita, Craciun e pe pervaz. Se uita in curtea mare, inzapezita, ca sa se asigure ca nu-i nimeni acolo. Doar fulgii de zapada marcheaza puncte in cosurile de baschet, iar plasa portii de fotbal a fost smulsa de viscol si acum pescuieste de una singura, din loc in loc, printre nameti."