Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi in schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca si noi, fiecare la rindul nostru, sa facem acelasi lucru cu ­aproapele nostru… Daca este sa ne asemanam cu ­Dumnezeu in ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat sa fim ­asemenea Lui, si asemenea lui ­Dumnezeu suntem atunci cind iertam. ­Puterea de a ­ierta este insusire ­dumnezeiasca. ­Iertind celor ce ne gresesc, ne facem partasi la ­dragostea cu care iubeste Dumnezeu lumea. - Savatie Bastovoi 

 

Aceasta editie a cartii A iubi inseamna a ierta, a cincea la numar, este diferita de precedentele prin faptul ca insumeaza si volumul Singuri in fata libertatii. Am recurs la acesta solutie editoriala deoarece conferintele publicate in cele doua carti reprezinta de fapt cuvintari rostite in aceeasi perioada, Postul Craciunului din 2004, in mai multe orase din Romania, la invitatia sau cu binecuvintarea ierahilor locului. Cartea a capatat o mare raspindire, mai ales pentru ca este recomandata spre lectura de catre multi duhovnici, atit in Romania, cit si in Sfintul Munte.

"Sfintii Parinti vorbesc cu totul inalltator despre iubire. Este adevarat ca Sfintul Ioan Scararul o pune la capatul Scarii Duhovnicesti. Este adevarat ca descrie un urcus foarte anevoios pina la ea: trebuie sa trecem prin pocainta, trebuie sa trecem prin ascultare, prin plins, prin taierea voii... Prin multe nevointe trebuie sa trecem - spun Sfintul Ioan Scararul - pina a ajunge sa dobindim iubirea.

Cu toate acestea, in fiecare dintre noi iubirea zvicneste si, chiar daca nu o putem permanentiza in sufletul nostru, noi nu sintem straini de ea. Dumnezeu descopera iubirea Sa cind voieste si cui voieste. Dumnezeu Si-a descoperit iubirea Sa tilharului de pe Cruce, care o viata intreaga a petrecut in faradelegi. Si, iata, intr-o clipa, iubirea dumnezeiasca s-a atins de inima lui si el, intr-o clipa, a devenit din tilhar proroc, L-a marturisit pe Hristos Imparat a toata zidirea, Imparat al cerului si al pamintului, si I-a cerut sa-l pomeneasca in imparatia Sa, marturisiri pentru care a si auzit cuvintele Mintuitorului: „Astazi vei fi cu Mine in Rai.”

Iubirea dumnezeiasca s-a atins intr-o clipa de inima femeii desfrinate care a venit si a spalat cu lacrimile ei picioarele Mintuitorului Hristos. Iubirea dumnezeiasca s-a atins de inima femeii samarinence, femeie care traia ca multe femei din zilele noastre, femeie care avusese case barbati, femeie obisnuita, la prima vedere. O femeie oarecare, o femeie desfrinata. O femeie cu viata stricata, care nicicum nu-si putea intemeia o casnicie... un tablou atit de obisnuit pentru ziua de azi. Si iata ca la fintina, atunci cind Mintuitorul ii iese inainte, o atinge cu dragostea Sa, si inima ei tresalta si Il cunoaste ca pe Cel pe care L-a propovaduit Moise. Aceasta femeie, dupe ce a vorbit cu Hristos, uita ca a venit dupe apa, lasa galeata si incepe a alerga pe strazi si a striga: „Veniti, ca am vazut un Proroc, L-am aflat pe Cel pe care L-a propovaduit Moise, despre Care a scris Moise!”

De unde stia femeia asta ce a scris Moise? In Vechiul Testament, ce, femeile faceau scoli de teologie ca astazi? In Duhul Sfint L-a prorocit ea pe Cel despre care a scris Moise! Pai nu stiau toti carturarii Iudeii, cind a trebuit sa Se nasca Hristos, Cine S-a nascut!”