A opta povestire fara titlu strange 19 povesti ilustrate intr-o carte, un univers construit intre creioanele colorate ale Loretei Isac si penita buclucasa a Silviei Marinescu in care pasim ca oameni mari si iesim dupa bunul plac. Aflam ce se intampla cu anumiti balauri, de ce trebuie sa-ti pui intrebari, care e cea mai sperioasa pisica din lume si cum se face ca unii oameni nu par a face altceva decat sa spele rufe. Avem furaciosi si politisti, soricei, tantari, prajitoare de paine si atatea altele care daca n-ar fi, Silvia Marinescu nu le-ar mai povesti si nici Loreta Isac nu le-ar mai ilustra. 

 

Silvia Marinescu

Cititoare profesionista, bloggerita consecventa si biciclista varatica, Silvia Marinescu scrie de cand a invatat sa tina stiloul in mana.

„De cand scrii povesti? - ma intreaba oamenii. Eu raspund de obicei asa: Pfuai, zau, nu stiu. Am scris multe povesti, in multe feluri si stiluri, multe proaste rau sau de neinteles. Multe au ajuns in sertar, altele in recycle bin, dar unele - ei bine, din unele s-au dospit altele si apoi s-a ivit cartea asta.”  

A opta povestire fara titlu promite incursiunea in lumea Silviei Marinescu construita pe indelete, cu sacrificiul a multor creioane, stilouri, caiete si carnete, o lume extraordinara a personajelor fantastice cu naravuri obisnuite.

 

Loreta Isac

Artist, ilustrator si designer, Loreta Isac este una dintre cele mai distincte voci ale tinerilor artisti romani. 

La 8 ani, impreuna cu parintii sai, mama violonista si tatal pictor, Loreta paraseste Chisinaul cu visul de a deveni balerina si se muta in Romania. In liceu, Loreta se reorienteaza catre pictura presarand insa in desenele sale cate un tutu pe ici, pe colo.  

Loretei Isac ii place sa experimenteze, se joaca adesea cu forme, tehnici si culori, dand forma fanteziei in lumi curioase cu iepuri inflorati, cai verzi pe pereti sau rochite cu cirese si capsune.