Prozele scurte ale Anei Maria Hariton construiesc cu simplitate, cu subtilitate si eleganta un lung sir de metafore ale trecerii timpului. Unele povestiri se opresc asupra detaliului surprinzator din care se reconstituie o intreaga atmosfera; altele sunt mici romane condensate, in care alterneaza in cateva pagini vieti si morti, apropieri si despartiri. Intr-un abecedar - in care succesiunea textelor isi ia ca pretext alfabetul - simplitatea este doar aparenta: cuvintele sunt incarcate de emotii retinute, de drame povestite tara emfaza. Arta amintirii suprapune experiente proprii si proiectari in alteritati intr-o variatie din care se nasc mereu surprize narative. Peste toate pluteste o reconfortanta umanitate, cu ritualuri de familie, gesturi tandre, grija pentru ceilalti: imaginea unei lumi fara rautate si fara violenta, in care o blanda melancolie se asociaza cu surasul autoironic. - Rodica Zaliu