Dupa cum aflam din Nota Editoriala a lucrarii, acatistele sunt rugaciuni de lauda, adresate lui Dumnezeu sau Sfintilor Lui, alcatuite din 24 de strofe, dupa numarul literelor alfabetului grecesc, avand la inceput un Condac ce rezuma continutul imnului. Numele de acatist inseamna, in limba greaca, o cantare in timpul careia nu se sade, ci se sta in picioare sau in genunchi, aceasta pozitie a trupului exprimand sentimentul de recunostinta.

Cel mai vechi acatist cunoscut, care este si cel mai des folosit in cultul ortodox, este Acatistul Bunei Vestiri, atribuit mai multor imnografi, de la Sfantul Proclu († 446), pana la Sfantul Fotie († 893), patriarhii Constantinopolului. Introducerea lui in cult s-a facut drept multumire adusa Maicii Domnului pentru apararea minunata a cetatii imperiale de atacurile navalitorilor pagani. Imnul acatist al Bunei Vestiri ramane una dintre creatiile imnografice cele mai alese si mai profunde din punct de vedere teologic. El este cantat solemn in fiecare an, in cadrul Deniei de vineri seara in saptamana a cincea a Sfantului si Marelui Post, iar in manastirile cu traditie athonita este rostit zilnic de catre monahi. Se obisnuieste insa in mod deosebit a fi citit in fiecare zi de sambata (sau vineri seara).

Al doilea acatist, ca vechime, este Acatistul Mantuitorului, in care se aduce lauda minunilor, Patimirii si invierii Domnului. El se rosteste de obicei duminica. A fost alcatuit in vremea infloririi teologiei isihaste (secolul al XIV), refrenul sau (Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!) fiind o varianta a rugaciunii mintii. De aceea parintii duhovnicesti recomanda acest acatist ca o pregatire pentru rostirea cu folos a rugaciunii lui Iisus.

Lunea, ziua inchinata puterilor ceresti fara de trupuri, se citeste Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, alcatuit de Sfantul Cuvios Nicodim Aghioritul († 1809), in care sunt amintite aratarile si minunile celor doi Voievozi netrupesti, descrise in Sfanta Scriptura si in Traditia Bisericii.

Ziua de marti este inchinata Sfantului Ioan Botezatorul, „cel ce a fost inger in trup”, „plinirea prorocilor” si „pecetea celor doua Testamente”. Acatistul lui, alcatuit de patriarhul isihast Isidor al Constantinopolului († 1350), il prezinta pe Inaintemergatorul Domnului ca pilda de asceza si rugaciune neincetata, dar si ca ocrotitor al tuturor celor nedreptatiti si aflati in necazuri.

Zilele de miercuri si vineri sunt inchinate Patimirilor Domnului. De aceea, credinciosii ortodocsi obisnuiesc sa citeasca Acatistul Sfintei Cruci, alcatuit in veacul al XVIII-lea de eruditul vlah Nicolae Velara, conducatorul cancelariei domnesti din Tara Romaneasca. Acest imn aminteste Rastignirea lui Hristos, aratarea Crucii pe cer marelui imparat Constantin si aflarea lemnului Crucii de catre Sfanta imparateasa Elena.

Joia, credinciosii ortodocsi cinstesc in mod deosebit pe slavitii Apostoli si pe Sfantul Ierarh Nicolae, care reprezinta ierarhia bisericeasca de succesiune apostolica. De aceea, in aceasta zi se citesc alternativ: Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, alcatuit de Sfantul Cuvios Nicodim Aghioritul († 1809), si Acatistul Sfantului Ierarh Nicolae, creatie romaneasca din secolul al XIX-lea.

Toate aceste acatiste se citesc zilnic in manastiri si in casele crestinilor, dar fac parte, de obicei, si din pravila de rugaciune a celor ce se pregatesc, cu binecuvantarea duhovnicului, sa primeasca Sfanta Impartasanie.

De aceea, din initiativa si cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, aceste texte liturgice au fost diortosite, folosindu-se originalele grecesti si traducerile romanesti mai vechi, si au fost astfel grupate pentru a fi la indemana tuturor crestinilor ortodocsi romani, dornici de sporire duhovniceasca.