Așteptarea a luat sfârșit! Eu, cea de pe locul 2 – vol 2 se găsește acum pe rafturile virtuale ale librăriilor. Nu mă așteptam să apară și volumul doi al acestui roman, dar m-am bucurat mult să văd că povestea Amaliei continuă. Cineva mi-a scris un comentariu pe Instagram cum că, deși nu a citit nici unul dintre cele două volume, i se pare că este vorba de o poveste de dragoste tipică literaturii contemporane. O fată se îndrăgostește iremediabil de un bărbat însurat, ajungând să facă o obsesie pentru el. Dacă veți citi doar primul volum, probabil că aceasta e concluzia la care veți ajunge. La un moment dat și eu am crezut asta. Povestea romanului Eu, cea de pe locul 2 – vol 2 este mult mai profundă decât o poveste adulteră în care unul dintre parteneri suferă. Povestea Amaliei e mult mai twisted și complicată decât pare la prima vedere, la fel și a persoanelor din viața Amaliei. Nu știu dacă Cezara Zamfir a gândit de la bun început acest roman pe două volume, dar mă bucur că s-a întâmplat așa. Totul capătă mai mult sens odată cu apariția celui de-al doilea volum. Până și scena cu răpirea Amaliei -pe care am criticat-o în recenzia primului volum – are sens acum. De asemenea, aflăm motivele care au stat în spatele deciziilor pe care le-a luat Amalia de-a lungul timpului, elucidăm mistere și ies la iveală secrete noi. În Eu, cea de pe locul 2 – vol 2 avem parte de mult suspans, mult mai mult decât în primul volum. Ba mai mult, pot spune că volumul doi este mult mai interesant decât primul. Apar personaje noi, dar rămân și câteva persoanje cu care sunteți deja familizarizați (în cazul în care ați citit primul volum). Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin. Pe Sebastian nu l-am îndrăgit foarte tare, deși avea intenții bune. Nu am înțeles nici de ce Ioana nu a insistat să mențină legătura cu Amalia, după ce aceasta s-a distanțat. Pentru statusul de cea mai bună prietenă aveam mai multe pretenții. Cu toate acestea, îmi place felul în care Cezara a dat viață fiecărui personaj și i-a conturat, frumos, personalitatea. Fiecare a avut rolul lui bine stabilit, fiecare a fost diferit. Nu pot fi de acord, totuși, cu felul în care Octav a ieșit din viața Amaliei. Mi-a părut rău pentru el, ba chiar am vărsat câteva lacrimi. Nu merita așa tratament din partea Amaliei. Îmi e foarte greu să vorbesc despre această carte fără să dau spoilere și fără să vă stric farmecul de a descoperi răsturnările de situație. Tot ce pot spune e că în volumul doi aflăm cine este, de fapt, Amalia și care este legătura dintre trecutul și prezentul ei. Nu în ultimul rând, vreau să vă fac atenți asupra coperții. Mie îmi place mult mai mult imaginea de pe coperta volumului doi decât cea a primului volum. Tind să cred că nu a fost aleasă întâmplător, cel puțin așa sper. Coperta este un hint la adresa adevăratei identități ale Amaliei, atât vă pot spune. Restul, vă las pe voi să descoperiți. Vă recomand din tot sufletul această lectură, vă va ține în priză. De fapt, atât de interesantă e, încât nu o veți putea lăsa din mână până nu aflați deznodământul poveștii. Cezara a făcut o treabă excelentă și de această dată! Abia aștept să-i citesc viitoarele cărți, sper că nu va dura mult așteptarea!