Recomand cel puțin prima carte din trilogie - Între cer și pământ. Este despre prietenie, ger, mare, zăpadă, poezie, moarte și speranță. Despre căutarea sensului vieții. Stilul însă este neobișnuit, în aceeași frază personajele dialoghează, autorul trece de la "noi" la "voi" și filosofează nestingherit. Lectura se așterne lin, poetic, precum o ninsoare imaculată care acoperă totul cu alba ei puritate, dar ce este dedesubt nu poate fi ascuns la nesfârșit. Al doilea volum - Tristețea îngerilor - se umple de personaje și chiar dacă poezia albă continuă, acțiunea se termină brusc în punctul culminant, aşa că trebuie să citești / călătorești până la capăt. În ultima parte - Inima omului - personaje vechi și noi își intersectează în mod surprinzător drumurile, aventurile fiecăruia se încheie sau pornesc mai departe, cititorul decide. Finalul trilogiei este întunecat, rece, gata cu poezia...

Un roman captivant, profund, cu un stil sensibil, simplu, rafinat, o oda închinata iubirii adevarate. Fara a ridica probleme filosofice sau a propovadui religiozitatea, lectura ne farmeca de la primele pagini si ne trezim ca încercam sa gasim raspunsuri sau ca ne punem noi întrebari, traind si simtind intens alaturi de acest personaj complex, care îsi cauta iertarea si salvarea în calatoria lui extraordinara.