Buna ziua, Ultimul?! - sau unicul (întîi-ul)? - I Rege al României (de azi). Cînd îl ascult (în înregistrările rămase) - devin întotdeauna nostalgică, mă trezesc zîmbind cu multă simpatie și mă umple de fiecare dată de foarte mult respect. Avea atunci privirea, glasul și sufletul - unui bunic grijuliu. Mesajul său epatează mereu prin simplitatea cuvintelor și conținutul său direct concis și adecvat, al adevărului experimentat și asumat, al adevărului uman și spiritual, care străpunge orice suflet și minte deschisă și care poate rămîne mărturie și amintire vie a unui om desăvîrșit. Un personaj mare care a făcut istorie mergînd pe o cărare mică și scurtă, dar care printr-o atitudine inofensivă destul de controversată, deloc simplă și destul de inconfortabilă mai ales pentru Domnia Sa, a lăsat loc unui destin de țară care trebuia schimbat cît mai pașnic fără alte traume inutile. Mă gîndesc mereu la Domnia Sa ca la un Bărbat - cu un suflet foarte mare, care a trecut prin momente grele și a suferit în tăcere, deștept și înțelept ca un rege. Regele Mihai tînăr - îmi amintește parcă puțin de Prințul Harry de azi. Regele la maturitate - descrie o viață dusă cu multă discreție și responsabilitate, un familist asumat și un om de-a dreptul minunat, înțelept și puternic. Regele pentru generația noastră - a fost mai mult ca o pasăre măiastră, o speranță pentru o lume și o generație mai bună, condusă de oameni mai buni. Și acesta e cred mesajul lăsat și de Domnia Sa - pentru aceia care vor….. să-l asculte, să-l vadă... și să creadă. Dumnezeul să-l odihnească pe Rege.

Nu am luat-o ca să critic peronajele, dar abia aștept să o citesc (o păstrez pentru vacanță). Iubirea sau nevoia de a fi iubit sau acceptat, oricît de înșelătoare sau criticată, nepotrivită sau necugetată ar fi, e mai mereu un destin controversat si o viață de sacrificiu, pe care numai cei cu adevărat curajoși și cu suflet mare și nobil, si-o pot asuma. Prejudecățile și regulile nepotrivite sau non-conforme cu o situație sau un personaj sunt cataclismice, pot fi grave pentru un conducător și sunt fatidice pentru orice destin de om sau de țară. Mulți critică sau bîrfesc (sau doar practică un exercitiu de logică și dialog) , alții se ascund după propriile clișee or facebook-ul actual. A fi însă în armonie cu ceva sau cineva, a fi compatibil și bun, corect cu tine și complet alături de cineva, nu poate fi altceva decît o viață adevărată care merită trăită. Un dar al vieții care nu se refuză….vine cum cînd vine și nu te ajută să refuzi. Cel mai mare păcat al vieții este să-ti bați joc de tine și de alții. Dacă nu ești în armonie cu tine, nu poți fi în armonie nici cu alții și dacă nu poți hotărî pentru tine, nu poți hotărî nici pentru alții….ești doar un om bolnav, neprețuit de nimeni. Gestul lui de a alege ,,duduia,, consider că-l înnobilează, nu-l defăimează și nici nu-l face nepotrivit, descrie un bărbat echilibrat și un destin de rege, un om care ales să simtă nu să pară! Mă bucur și îl admir foarte mult și pe Regele Charles, la fel de mult cum am admirat-o și pe Prințesa Diana (două destine controversate, doi oameni care au avut nevoie de iubire și de apreciere). Regele Charles e mulțumit si parcă a întinerit. Ceea ce mă face să cred că un bărbat fericit și mulțumit e ca un rege. Îmi place mult regele Carol II, non-conformist nu mi se pare și nici iresponsabil sau superficial, pare un bărbat puternic și echilibrat, inteligent și liber….care a ales….să trăiască în libertate și în armonie…ca un rege adevărat.

Am primit cartea - o bijuterie. Abia astept s-o citesc - mă pregătesc sufletește pentru ea. Am lăsat cărtile mamei mele să le citească si ea pînă atunci - e pensionară și nu aude prea multe lucruri interesante în jurul ei… ca și mine. Aspectul cărtilor au un farmec deosebit și le rezerv un loc special in sufletul meu și pe raftul meu de cărti, redactarea lor relevă multă grijă și sensibilitate pentru familia regală, sculptează niste suflete si caractere unice la care te gîndesti cu plăcere, care te tulbură si te emotionează și care devin la final mult mai acceptați și înțeleși, toate cărtile aduc un omagiu - si fac multă cinste autorului, toate par o dedicație spirituală (care descarcă sufletul si incarcă mintea ca o spovedanie) si care relevă un adevăr strigător al destinului fiecăruia dintre noi (fie el prinț sau cerșetor) si asta le dă multă savoare și valoare…..cînd sunt tristă deschid la intîmplare o carte și după cateva fraze….ma linistesc și încep să zîmbesc. Regina Maria e pentru mine ,,ca o icoană,, și Regele Mihai ,,un simbol al vietii, al copilăriei, al tinereții și al bătrîneții purtate cu multă speranță și demnitate,,……Îi ador.