E o carte foarte bine scrisă, autorul are un mare talent în a-și potrivi gândurile în cuvinte, de a găsi echilibrul perfect între prea mult și prea puțin. Pare că vorbele îi vin cu o mare ușurință...Ca cititor te simți răsfățat citind-o. Dragostea lui pentru lectură, munca timp de decenii într-o lume a cuvintelor, așa cum este cea a radioului, firea lui deschisă spre semeni, sociabilă - așa cum rezultă din carte, toate cu siguranță au contribuit la a pregăti terenul pentru reușita acestei cărți. Pe mine cartea m-a interesat din mai multe puncte de vedere. Inițial motivul pentru care am cumparat-o a fost acela că mă interesa destinul comunităților evreiești din România, deoarece am un loc de muncă legat de acest domeniu. Cineva mi-a spus "Dar știți că a apărut recent o carte, se numește "Viața trece ca un glonț? E scrisă de un evreu plecat din România...". După ce am început s-o citesc mi-am dat seama că am și alte lucruri de învățat din ea. Cartea e ca o frescă, zugrăvește trecutul recent, dar nu atât de recent pentru mine încât să îl cunosc personal. România după instaurarea comunismului, statul Israel la începuturile sale, lumea vestică în a doua jumătate a sec. XX, dar și o frescă sau o privire interioara in zona relațiilor umane, inter-personale, moduri de a gândi, de a trăi și a te integra în societate, moduri de te raporta la familie sau la prietenie. Este o lume fascinantă, citind de multe ori te miri, înveți, îți pui întrebări, observi sau chiar admiri. Sunt multe situații, întâmplări, amintiri, relatate uneori cu umor, uneori cu nostalgie, întotdeauna cu farmec. Îmi pare rău că nu l-am găsit pe autor pe Facebook.... aș fi vrut să îi transmit acest feedback după ce am terminat lectura cărții. Sunt și alte lucruri pe care le-am admirat, lucruri care se deduc cu ușurință citind cartea. De ex dorința lui perpetuă de a învăța din situațiile de viață și de la alții, încrederea în glasul interior care l-a însoțit de-a lungul vieții, lipsa de încrâncenare, un fel de optimism, bucurie, dar și luciditate în același timp cu care a primit întâmplările și provocările care i-au ieșit în cale. Mi-a părut rău când am terminat cartea. Este un scriitor înnăscut. Păcat ca, din câte știu eu cel puțin, este singura carte pe care a scris-o.