O carte care trebuie citită și ”printre rânduri”. Cartea cuprinde multe informații interesante dar în egală măsură ele trebuie privite cu circuspecție. Se vede că aceste memorii au fost scrise în perioada comunistă astfel că adevărul este alterat, în spiritul respectivei epoci. Apoi este trist felul în care autorul se desolidarizează de toți colaboratorii lui , inclusiv de mareșalul Antonescu. În aceeași logică Lecca își construiește propria imagine de ”salvator al patriei” și al evreilor, un fel de ”sfântul Gheorghe ucigând balaurul”, toți sunt răi în jurul lui , doar el e ”cavalerul fără pată și fără prihană”. Una peste alta cartea e încă o piesă la un puzzle atât de complex cum este realitatea istorică românească din perioada anilor 1930-1940 .