Cartea asta m-a surprins plăcut. Mi-am propus să citesc mai multe cărți de autori români și mă bucur că am ales-o pe aceasta. Deși descrierile sunt lungi și mi se pare că abia de la jumătatea cărții începi să nu mai vrei să o lași din mână... se merită și restul chiar dacă e mai înceată. E scrisă atât de frumos, ireal și totuși relatabilă, de parcă te-ai putea trezi trăind-o. Mi-a deschis o cu totul altă perspectivă față de fotografii și însemnătatea lor. O ador de la început până la final. E justă și sfâșietoare, iar de acum... voi privi o poză îndeajuns. ;)

un început foarte confuz, dar o lectură interesantă... mi-a luat câteva pagini să-mi dau seama ce-i cu această carte și povestea care încearcă să o spună, dar practic e povestită aceași întâmplare prin ochii a 3-4 personaje diferite. Ar fi fost perfectă (din punctul meu de vedere) dacă primul pov era al 2lea și viceversa. Nu mi-a plăcut deloc cum e scris primul, deși cred că-i făcut așa cu intenție (după personalitatea personajului), devine foarte confuz pentru prima parte să se simtă că vine din toate locurile și mai are și un limbaj vulgar pe dinafară. Dar ador cum e scrisă restul cărții și felul în care curg paragrafele fără cusur. Ce să zic... o lectură scurtă și interesantă care te pune puțin pe gândit și răstălmăcit datorită evenimentelor povestite și a felului în care le poți interpreta. Mă bucur că am cumpărat-o, chiar voiam să am mai mulți autori români în bibliotecă, coperta m-a convins.��