O temă dureros de actuală (pierderea identităţii prin părăsirea spaţiului natal?) este plasată într-un timp scos din istorie, deşi marcat prin referire la anumite aspecte culturale, în text, face din acest roman o lectură uşor nostalgică, uşor dureroasă, în funcţie de experienţa personală a fiecărui cititor. Oricine se poate regăsi, într-o formă sau alta, măcar în destinul unuia dintre personajele care susţin desfăşurarea narativă.

O carte fermecătoare, în care descrierile prezintă aspecte pe care ne-am obişnuit, poate prea mult, să le considerăm ca fireşti în existenţa noastră de zi cu zi. Dincolo de realismul naraţiunii care urmăreşte destinul unui om în căutarea unor răspunsuri cu privire la propria stare de sănătate, vine reacţia firească, până la un punct, de a găsi ceva mai mult: o explicaţie de nivel spiritual, poate, o încercare de identificare a unui sens al propriului destin.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu spaţiu cultural adus în prim-plan de acest volum, cartea propune o incursiune interesantă atât în lumea de altădată, cât şi în lumea contemporană personajelor. Metafora din titlu face trimitere la modul de a ieşi din temporalitate, chiar dacă această ieşire se produce într-un spaţiu al morţii omniprezente.

Carte in care istoria este fundalul unor povesti umane autentice, in care oricine se poate regasi. Hanul lui Manuc e un suprapersonaj, martor impasibil al trecerii timpului şi străjer al vieţii care trece.

Este o carte minunata, despre frumusetea unei lumi in care inocenta copilariei se imbina cu profunzimea maturitatii.